Comisia de Control a CC al PCR, care l-a luat la ochi pe Mănescu în 1947, se ocupa de cercetarea abaterilor de la linia, morala şi disciplina de partid, fiind condusă de la înfiinţare, în noiembrie 1945, şi până în 1961 de Constantin Pârvulescu.

De-a lungul timpului, Comisia a purtat mai multe denumiri, din 1950 numindu-se Comisia Controlului de Partid, ultima fiind Colegiul Central de Partid (CCP), dată la Congresul al IX-lea. În paralel, între 1948 şi 1950, a funcţionat şi Comisia Centrală de Verificare, condusă tot de Constantin Pârvulescu, care a avut menirea să verifice toţi membrii de partid, după primirile masive de după 23 august 1944.

Anchetele Comisiei de Control erau secrete. Membrilor de partid li se comunicau doar deciziile, dosarele fiind “secret de partid”, iar pe vremea lui Ceauşescu au fost trecute la rangul de “secret de stat”.

Documentele din arhiva CCP, pe lângă faptul că ilustrează modul de funcţionare al unui partid care voia să controleze totul, inclusiv vieţile oamenilor, sunt de multe ori adevărate comori de umor involuntar.

 

„La căderea din 1943 are purtare prostă”

Manea Mănescu era numit prim-ministru în martie 1974, după retragerea legendarului Ion Gheorghe Maurer. În 22 decembrie 1989, i-a însoţit pe soţii Ceauşescu în elicopterul cu care au fugit de pe acoperişul sediului Comitetului Central, până la vila dictatorilor de la Snagov. A fost arestat şi condamnat pentru participare la genocide în 1990.

Însă până la aceste fapte de glorie, tovarăşul Manea Mănescu, membru PCR din 1936 pe când avea 20 de ani, a avut oarece neplăceri cu Comisia de Control a CC al PCR. Astfel, pe 28 mai 1947 organizaţia de partid primea dispoziţie “să ajute pe tov. Mănescu Manea să lichideze cu lipsurile şi în deosebi cu slăbiciunile faţă de disciplina de partid”. Pe atunci viitorul prim-ministru era directorul şcolii de ucenici comerciali din Ploieşti, iar Comisia îi recunoştea vechimea în partid abia din 23 august.

În decembrie 1943 fusese arestat, legat şi, apoi, achitat. “Comisia de Control, cercetând cazul tov. Mănescu Manea constată că:

Din toamna anului 1942 până în 1943 părăseşte munca la studenţi, pentru a-şi aranja situaţia militară, fără ştirea partidului.

La căderea din 1943 are purtare prostă.

Recunoaşte activitatea lui legală la studenţi

Recunoaşte că a dat 100.000 lei lui Mircea Biji

Recunoaşte autobiografia lui căzută mai înainte cu Arhiva CC UTC şi numele lui conspirativ.

Iar pe de altă parte: După 23 august 1944 s-a încadrat în muncă cu devotament, dând dovadă de ataşament faţă de clasa muncitoare”.

De numele lui Manea Mănescu se leagă şi „performanţele” şcolare şi universitare ale soţilor Ceauşescu. În decembrie 1965, Scoala Medie nr. 10 „Zoia Kosmodemianskaia” elibera Diploma de maturitate nr. 351243 a lui Nicolae Ceauşescu, devenit secretar general al partidului, desi absolvise patru clase. O lună mai târziu, în ianuarie 1966, dictatorul îşi definitiva studiile şi la Institutul de Ştiinte Economice „V.I. Lenin”, cu Diploma nr. 180142. Documentul a fost semnat de Manea Mănescu, profesor la ASE. Manea Mănescu a murit pe 27 februarie 2009.

 

Nicolae Ceauşescu din Neamţ a aflat că e membru PCR când a fost exclus din partid

 

Contabilul Nicolae Ceauşescu, născut în 1913 la Piatra Neamţ, s-a înscris în Partidul Comunist Român, plin de speranţe de mărire, în 1947, dar norocul i-a surâs doar până în postul Crăciunului din 1949, pe 19 decembrie fiind exclus de către comisia de verificare nr.19. Că era tiz cu ilegalistul din Scorniceşti nu l-a ajutat cu nimic, după cum se va vedea în continuare.

Comisia Judeţeană de verificare a PMR Iaşi a menţinut, pe 4 mai 1950, excluderea din partid, „din motive temeinice”:

În timpul pogromurilor de la Iaşi, Ceauşescu al nostru a făcut serviciul la Inspectoratul de Jandarmi din localitate.

În timpul războiului antisovietic a făcut cerere la Inspectoratul General al Jandarmeriei ca să fie trimis pe front contra Armatei Roşii.

Însă, ce este mai grav abia urmează: “:Ca membru de partid nu a trăit viaţa de partid până când a fost exclus”.

Culmea tupeului, în apelul Comisiei Controlului de Partid, a susţinut că el nu a ştiut că este membru de partid până la verificări.

Comisia a examinat apelul lui Ceauşescu şi a stabilit că tovarăşul, în timp ce nu trăia viaţa de partid, s-a transferat de la Jandarmi la Miliţie. În apărarea sa, de pe vremea când era la jandarmi a susţinut că a văzut “cum armatele fasciste împreună cu armatele române au participat la masacrarea cetăţenilor evrei”, dar el a fost consemnat în cazarmă. Pe frontul antisovietic nu a ajuns pentru că nu i s-a aprobat cererea.

După excludere, a continuat să ia parte la acţiunile cultural-sportive din cadrul unităţii şi să răspundă la unele chemări ale organizaţiei de partid. În ciuda acestor fapte bune, Comisia Controlului de Partid, în şedinţa din 3 octombrie 1965, a menţinut excluderea.

 

Un elev de clasa a VIII-a, avansat în conducerea Judeţenei de Partid

 

Comuna Ciorăşti dădea, în 1971, conducerii judeţene a partidului comunist un fiu al locului, şi nu pe oricine, ci pe însuşi preşedintele Cooperativei Agricole de Producţie, tovarăşul Coman Ion. Normal, o coincidență de nume și prenume cu viitorul ministru comunist al Apărării.

Născut în 1923 din ţărani mijlocaşi, tovarăşul Coman era ocupat până peste cap, deoarece în paralel cu conducerea CAP-ului şi activitatea pe linie politică era şi elev în clasa a VIII-lea a şcolii din localitatea natală.

Dacă mai socotim că avea şi trei copii împreună cu soţia dumnealui, care era lucrătoare la CAP, ne dăm seama că îşi dedicase întreaga viaţă construirii socialismului multilateral dezvoltat în judeţul care peste ani va deveni locul de muncă şi joacă al domnului Marian Oprişan.

Până în 1944, când a fost luat în armată la regimentul de dorobanţi din Râmnicu Sărat, muncise cot la cot cu părinţii în gospodăria familiei. Reîntors acasă sergent, din 1946 participa activ la chemările organizaţiei PCR în care se şi înscrisese. În 1948, dovedind râvnă în munca partinică, fost ales secretar al organizaţiei de partid, iar în anii 1949 şi 1950 a dat un ajutor preţios subcomisiei de de verificare a membrilor de partid, care se ocupa cu epurarea din PCR a elementelor duşmănoase, reacţionare.

La constituirea cooperativei agricole, în 1952, a fost normal să fie ales preşedinte, funcţie pe care o îndeplinise cu dibăcie timp de 19 ani neîntrerupţi.

 

Pus pe carte

Setea de învăţătură a făcut ca un an mai târziu să fie trimis la un curs de trei luni de partid, de unde s-a întors şi mai pregătit. Asta a făcut, în 1954, să fie ales în organele de partid din comună, raionale şi regionale.

În perioada scursă până la avansarea în Biroul Comitetului Judeţean de Partid Vrancea a avut timp să-şi reprezinte concetăţenii în Marea Adunare Naţională, fiind deputat din 1961 până în 1969.