Paradox în agricultură: Recoltele abundente nu salvează fermele românești

Fermierii susțin însă că 2025 a fost un alt an dificil pentru ei. (sursă foto: Agrointel)

Veștile optimiste arată că, în 2025, România a înregistrat o recoltă istorică de grâu, însoțită de avansuri notabile la orz și rapiță. Totuși, aceste perspective favorabile din sectorul agricol riscă să fie umbrite, întrucât fermierii s-au confruntat și anul trecut cu o serie de dificultăți, care le reduc considerabil marja de profit și sporesc pericolul de a intra în situații financiare complicate.

În 2025, conform specialiștilor în domeniu, producția de grâu a ajuns la aproape 14 milioane de tone. Este cu aproape șase milioane mai mult decât în anul precedent, când seceta a generat o scădere de 14%.

Și la orz estimările sunt bune – 3 milioane de tone, în creștere cu peste 27% față de 2024. Rapița a înregistrat însă cel mai mare salt din 2025, de peste 150%, și a ajuns la 2,8 milioane de tone, comparativ cu 1,1 din 2024.

Costurile de producție anulează profitabilitatea

Fermierii susțin însă că 2025 a fost un alt an dificil pentru ei. Chiar și cei care au avut producții record au motive să se plângă. Și asta deoarece prețul de vânzare al kilogramului de grâu, de exemplu, a scăzut anul trecut la 0,7-0,75 lei, față de 2024, când se situa la 0,9-0,95 lei.

Este adevărat că, prin toamnă, valoarea a urcat la 0,9 lei/kg, dar fermierii susțin că este încă insuficient pentru a compensa creșterile costurilor de producție.

„Prețul pentru grâu a fost în perioada campaniei de recoltare la nivelul celui de acum 10 ani. Asta în timp ce numai prețul inputurilor a crescut de trei, patru ori față de perioada respectivă”, subliniază Ionel Arion, președintele Federației Naționale PRO AGRO. Potrivit acestuia, nici în cazul producției de orz prețul de vânzare, raportat la costul de producție, nu asigură un profit semnificativ fermierilor. Singura excepție se înregistrează la rapiță.

Micii fermieri au probleme

Situația este agravată de faptul că foarte puțini dintre micii fermieri și-au permis în 2025 să aștepte ca piața să ofere un preț mai bun, respectiv să își țină recoltele în silozuri până se ivește oportunitatea.

Motivele sunt numeroase. Mulți au fost afectați de anii consecutivi de secetă, în care au avut recolte mici și au lucrat, uneori, în pierdere. Pe de altă parte, și costul de însilozare a crescut considerabil anul acesta, ca urmare a majorării tarifelor la energie.

Iar speranțele de revenire a prețului sunt slabe în condițiile în care nu doar România a înregistrat o producție record de grâu, ci mai multe state din întreaga lume. Fapt care va face ca, potrivit estimărilor Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite (USDA), să existe un surplus de cereale pe piața mondială care va menține prețurile în scădere. Mai ales că marii consumatori par să adopte o strategie prudentă de achiziție.

Situație critică la porumb

Nu doar grâul dă bătaie de cap fermierilor români, ci și porumbul și floarea-soarelui. Culturi la care România s-a situat anul trecut pe primul loc în Uniunea Europeană ca suprafață cultivată, cu aproape 1,1 milioane de hectare la floarea-soarelui și 2,3 milioane la porumb. Și la producție s-au înregistrat rezultate bune – am fost pe locul doi în UE la floarea-soarelului, cu 2,1 milioane tone, și pe locul trei la porumb, cu 8,52 milioane de tone.

Anul acesta însă seceta a afectat din plin cele două culturi. Potrivit estimărilor președintelui Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Nicu Vasile, în 2025 producția de porumb va fi sub jumătate, raportat la mediile anuale, în timp ce cea de floarea-soarelui va scădea cu aproximativ 30%.

„Veniturile au cam aceeași valoare cu cheltuielile”

Rezultate mai bune nu se anunță nici pentru fermierii care au apelat la irigații. „Chiar și la suprafețele irigate cultivate cu porumb, dacă până în 2024 aveam situații în care se ajungea și la 14-16 tone la hectar, în 2025, din cauza arșiței, fermierii nu au trecut de 10-11 tone. Ceea ce înseamnă că veniturile au cam aceeași valoare cu cheltuielile. Nu este o situație sustenabilă, pentru că investițiile pentru irigații sunt enorme. Costurile cu echipamentele, conductele subterane, cablurile electrice etc. au putut ajunge și la 4.000-5.000 de euro pe hectar. Și dacă în momentul în care faci irigații pentru cultura de porumb, deși ai producție, nu ai acoperită și cheltuiala cu înființarea culturii și obținerea producției, apare un dezechilibru. Care acum devine major, pentru că atunci când veniturile sunt egale cu cheltuielile nu poți să amortizezi mai nimic din investiții”, precizează George Arion.

În opinia președintelui PRO AGRO, situația nu diferă major nici în cazul culturii de floarea-soarelui, ceea ce va face ca fermierii să reducă suprafața cultivată.

„La floarea-soarelui, eu cred că România va renunța, ușor-ușor, și, de la 1,2-1,3 milioane de hectare cât erau semănate tradițional, suprafața se va diminua. Deja în 2025 am scăzut la un milion. Dar în anii următori vom reduce și mai mult suprafața, pentru că sunt areale destul de extinse anul acesta unde nu se va trece de 1.000 kg producție la hectar. Ori în aceste condiții nu poate fi vorba de profitabilitate pentru fermele respective”, afirmă Arion.

Tot mai multe ferme în dificultate

2025 nu a fost un an bun nici pentru fermele pomicole și legumicole, afectate și ele de condițiile climatice, dar mai ales de majorarea tarifelor la energie electrică, care generează un cost de producție mai mare. Compensarea acestuia prin creșterea prețului final cu care legumele și fructele ajung la tarabă sau pe raft nu este soluția câștigătoare, în condițiile în care puterea de cumpărare a românilor este tot mai redusă în urma creșterii generalizate a TVA-ului, majorării impozitelor și taxelor și menținerii inflației la un nivel ridicat.

În aceste condiții, specialiștii în domeniu preconizează că în 2025 numărul exploatațiilor agricole în dificultate a crescut considerabil. Ceea ce va accelera fenomenul de preluare a fermelor mici de către marii jucători sau nou intrați pe piață.

„Există deja acest fenomen. Nu trebuie să ne gândim dacă va fi sau dacă se va întâmpla. El este prezent, dar noi nu îl vedem și nu îl putem cuantifica pentru că în cazul multora dintre ferme nu este preluată suprafața, ci compania în sine, care intră în portofoliul unui mare jucător. Am avut și în 2025 numeroase exemple, în mai multe județe, precum Călărași, Buzău, Ialomița sau Constanța, unde mari jucători au preluat companii mai mici direct la Registrul Comerțului. Sunt tot mai multe exemple în piață și de noi jucători locali care preiau cu totul companiile mici”, specifică președintele PRO AGRO.

Potrivit unui studiu realizat de compania Infinexa, în primele nouă luni ale anului trecut doar 123 de companii din domeniul agricol deschiseseră proceduri de insolvență, iar aproape jumătate intraseră direct în faliment.

Insolvențele „rostogolite”

Fenomenul este amplificat și de intrarea la plată a datoriilor scadente pe care le au fermele agricole. Guvernul Ciolacu a aprobat, în octombrie 2024, printr-o ordonanță de urgență, suspendarea „datoriilor curente și restante, reprezentând rate de capital, dobânzi și comisioane, care fac obiectul contractelor de credit, respectiv leasing”, dar și a executărilor silite, pentru fermierii care îndeplineau cumulativ o serie de condiții. Perioada de grație a fost stabilită până la 1 august 2025.

Din această cauză este foarte posibil ca, pentru finalul anului 2025, să se consemneze o creștere a numărului de insolvențe din agricultură. „Dacă ne referim la insolvențe, ele au fost practic rostogolite în ultimii doi, trei ani prin amânarea amiabilă a creanțelor sau prin păsuirile la plată a anumitor scadențe. Acolo unde au putut fi realizate aceste lucruri, pentru că au existat și situații unde nu s-a acceptat”, menționează Ionel Arion.

Scenariul este cât se poate de real

Specialistul avertizează însă că un număr mare de cazuri va veni din partea distribuitorilor de inputuri, care sunt direct afectați de dificultățile financiare ale fermierilor: „Chiar zilele trecute am aflat de câteva companii zonale de distribuție care activau pe trei, patru județe și care și-au declarat insolvența, deși ele erau puternic ancorate în piață. Dar avem și societăți comerciale ale producătorilor agricoli care și-au declarat insolvența. Și vor fi tot mai multe în această situație, pentru că unele dintre societățile care totuși ar avea viabilitate au ajuns să fie executate de firmele de leasing”, precizează Arion.

Scenariul este cât se poate de real. De exemplu, la începutul lunii iulie 2025, compania Plantagro-Com din Vaslui, un important furnizor de semințe și îngrășăminte la nivel național, a intrat în procedura de concordat preventiv.

În acest context, previziunile catastrofice, precum cele care prorocesc că România riscă să piardă controlul a peste 50% din suprafața agricolă a țării, câștigă credibilitate.

Avertismentele băncilor

Banca Națională a României a semnalat în „Raportul asupra stabilității financiare” emis la jumătatea anului trecut o creștere a numărului companiilor cu deficiențe de capitalizare din agricultură. Sector în care numărul firmelor subcapitalizate s-a majorat cu 27%.

Un alt semnal de alarmă, indirect, a venit din partea grupului Erste, din care face parte și Banca Comercială Română. La începutul lunii august 2025, responsabilul pe zona de risc al grupului, Alexandra Habeler-Drabek, a anunțat o creștere a numărului de credite neperformante în țara noastră în prima jumătate a anului trecut (de la 2,6% la finalul lui 2024 la 3,5%) din cauza câtova „cazuri izolate în agricultură, pe fondul secetei”.

Conform declarațiilor oficialilor BCR, banca finanțează traderii de inputuri agricole, categorie direct afectată de incapacitatea de plată a fermierilor.

Pe de altă parte însă, sectorul agricol din România este, conform specialiștilor, „structural subfinanțat” și are un grad de bancarizare foarte redus. Estimările arată că doar 5% din totalul creditelor acordate de bănci au fost accesate de firmele din agricultură.

Procentul redus confirmă accesul limitat la finanțare al fermelor mici și mijlocii, cât și reticența fermierilor de a apela la credite. Dar și a băncilor de a le acorda, în condițiile în care suprafața afectată de ariditate, cu efecte semnificative asupra agriculturii, a crescut la 41,5% în intervalul 2011-2021 și continuă să se extindă.