Fostul ministru al Afacerilor Europene, actual deputat de Paris, semnează un editorial mușcător în Le Figaro. Iată textul:

Fără îndoială, trebuie privit ca pe un semn al Providenței faptul că luni, 21 august, ziua în care asasinul de la Barcelona a fost împușcat de poliția catalană, Papa Francisc, întrerupându-și vacanța estivală, a crezut de cuviință să lumineze lumea și Europa în legătură cu „integrarea imigranților”.

În timp ce familiie încă își plângeau morții, întrebându-se cum de hispano-marocanii, despre care se spune că sunt perfect integrați, au putut masacra cu sânge rece zeci de civili nevonovați din țara care i-a primit – în timp ce aceeași întrebare se pune în aceste zile în Finlanda, în Siberia, unde au avut loc atentate de același fel, fără a mai vorbi despre Marsilia, unde este în continuare ascuns numele șoferului camionetei – Papa se face că aceste violențe nici n-ar exista.

Acest Papă argentinian vrea să dea lecții Europei: vrea vize umanitare pentru toți imigranții, refugiați politici sau nu, unificări ale familiilor extinse, privindu-i pe toți ascendenții și descendenții, „frații și surorile” tinerilor debarcați în Europa; el vrea acces liber la cetățenie și la slujbă, în respectul „culturii” fiecăruia.

Mai mult, ne spune Sanctitatea sa, în numele „principiului moralității persoanei umane, securitatea personală a imigranților trebuie să prevaleze în fața securității naționale”.

Acest text este cu adevărat devastator. El depășește cu mult funcția autorului său, în ceea ce privește atribuțiile suverane ale Statelor, care sunt în primul rând securitatea cetățenilor lor și controlul frontierelor.

În numele dogmei sale – destul de surprinzătoare până la urmă pentru oricine cunoaște istoria Bisericii – dar fără îndoială menită să seducă publicul din lumea a treia (mai ales african) care constituie astăzi grosul batalioanelor de credincioși, Papa își arogă dreptul de a impune Europei un fel de ordine „morală” de deschidere totală și fără condiții a frontierelor sale și a cetățeniilor pentru oricine dorește să se instaleze pe continent. Și aceasta, indiferent de consecințele sociale, economice și de securitate ale unei imigrații în masă necontrolată.

Cum Sanctitatea Sa are consilieri buni, nu poate ignora cifrele: Africa singură, aflată la 14 kilometri de coastele europene, va număra peste 30 de ani 2,5 miliarde de oameni, iar presiunea migraționistă este deja, și aceasta se vede de acum, foarte puternică, ba chiar scăpată de sub control: 1,5 milioane de imigranți, mai multe sute de mii în 2016 și 2017.

Franța primește 200.000 de imigranți „legali” și 100.000 de ilegali în fiecare an, iar imensa lor majoritate nu au nici o legătură cu refugiații politici. Sunt doar niște tineri care au decis, cu telefonul mobil în mână, să-și încerce șansa în Europa, acolo unde televiziunea le spune că se trăiește mult mai bine.

Papa se mai preface că ignoră faptul că imensa majoritate a acestor imigranți sunt musulmani (Africa de Nord, de Est și de Vest, Afganistan), iar acest lucru se petrece în timp ce islamul este bântuit de puternice curente de violență și cucerire, între musulmani (șiiți și sunniți, așa cum vedem în fiecare zi în Siria, Irak sau Yemen), dar și contra Occidentului necredincios, totul pe fondul teribil de periculoasei descompuneri a frontierelor și a statelor din Orientul Mijlociu.

Iată care este fundalul miilor de atentate comise de atentate islamice comise în fiecare an în lume. Basmul cu „nici o legătură” este foarte în vogă zilele acestea: „Islamul nu are nici o legătură cu terorismul, nu e vorba decât de dezechilibrați, ba chiar de nebuni”; „Imigranții nu au nici o legătură cu autorii atentatelor”.

Se pune întrebarea: vrea Papa să salveze Biserica din Africa sau din America de Sud îngropând Europa:

În orice caz, intervenția Papei complică serios sarcina guvernelor europene, începând cu Franța, unde președintele Macron, convins că trebuie făcută diferența între refugiații politici și imigranții economici, se străduiește să convingă statele aflate pe celălalt mal al Mediteranei să deschidă centre de primire pentru solicitanții de azil.

Europa și Franța nu aveau nevoie de această lovitură de copită, fie ea și papală.

Te-ar putea interesa și: