Nu doar în România, ci peste tot în lume, criza de COVID-19 a constituit pretextul perfect pentru adoptarea unor legi autoritariste, prin care Individul este zdrobit de tăvălugul represiv al Statului.

O analiză realizată de Le Figaro.

Hotărât lucru, Emmanuel Macron, guvernul său și majoritatea de care dispune, au o problemă cu libertatea, mai ales cu cea de expresie. Nu încetează să caute, fără măcar a se ascunde, să controleze informația sub toate formele ei.

Pe 15 ianuarie, președintele republicii însuși declara uluitor: „Ne confruntăm cu lupta (!) împotriva informațiilor false, a deturnărilor pe rețelele sociale. Educația rămâne baza acestei lupte. Trebuie deci să putem răspunde acestei provocări contemporane, să definim colectiv statutul cutărui sau cutărui document...”

Apoi, în plină criză de COVID-19, inițiativa guvernamentală de a impune o platformă de „re-informare” sau de „validare” a informațiilor apreciate fiabile, publicate în presă sau pe rețelele sociale, pe tema crizei sanitare.

Numită „Dezinfox coronavirus”, platforma a fost retrasă pe 3 mai, în urma unei acțiuni depuse de Sindicatul Național al Jurnaliștilor la Consiliul de Stat.

Astăzi (13 mai 2020), în plină criză sanitară, revine în Adunarea Națională proiectul Legii Avia, care dorește „să lupte împotriva conținutului dușmănos pe internet”.

Proiectul acestei legi – foarte criticat, pentru a nu spune contestat, de numeroase organizații precum Comisia Națională Consultativă pentru Drepturile Omului, Consiliul Național Digital și chiar Comisia Europeană – va fi adus încă o dată în Parlament, încercându-se trecerea sa în forță de către guvern, care a demarat o procedură de abordare rapidă în mai 2019.

Din păcate, este mai mult ca probabil că va fi adoptată, din simplul fapt al majorității de care dispune guvernul și al slabei mobilizări parlamentare, mai ales a Dreptei.

Este de temut, de asemenea, că va fi aplicată într-un interval foarte scurt de timp, așa cum a indicat secretarul de stat pentru probleme digitale, Cedric O, care a declarat în cadrul audierii sale în Comisia de Cultură, pe 5 mai: „Trebuie acum să facem în așa fel încât legea să fie aplicată cât mai rapid”.

Această celeritate guvernamentală, în plină fază de relaxare a restricțiilor de epidemie, perioadă delicată în sine, și care ar trebui să mobilizeze toată atenția executivului, trezește nedumeriri și îngrijorează.

Să fie o anticipare a momentului în care i se va cere socoteala pentru gestionarea dezastruoasă a crizei sanitare, mizând pe instrumente care să „dirijeze” în mod favorabil „dezbaterea publică”? Nu se poate ști, dar chiar această idee este înspăimântătoare...

În orice caz și indiferent de circumstanțe, acest proiect de lege este, în însuși conceptul său, liberticid.

Într-adevăr, noțiunea de „conținut dușmănos” este pur și simplu inacceptabilă, deoarece ea nu poate face obiectul unei definiri juridice. Este ușa deschisă spre cel mai pur arbitrar.

Cum a scris avocatul François Surreau, „întemeiată pe noțiunea de ură, care este un sentiment ce ține de forul interior, legea introduce represiunea penală în interiorul conștiinței”.

Noțiunea de „conținut dușmănos” este așadar nu doar incertă din punct de vedere juridic (pentru că nu poate fi definită), dar și total dependentă de intenția autorului, în momentul în care a emis-o, ca și de prejudecățile și convingerile cititorului sau de autoritatea administrativă care o va cenzura.

Legea Avia provoacă astfel o basculare juridică către acuzarea penală a intenției morale a autorului, așa cum este ea denunțată în filmul SF Minority Report.

Este evident că etichetarea unui „conținut dușmănos” nu va fi identică, ci va diferi în funcție de convingerile și credințele fiecăruia.

De exemplu, afirmația potrivit căreia Președintele Republicii și guvernul au mințit în cunoștință de cauză în ceea ce privește lipsa măștilor de protecție și a eficienței lor în lupta împotriva epidemiei ar trebui considerată „conținut dușmănos”?

Unii vor afirma că este o simplă constatare, bazată pe fapte dezvăluite de numeroase anchete jurnalistice. Alții vor lua apărarea acțiunilor guvernului cu contrargumente. Iar alții vor vedea aici o „incitare la ură”.

Dacă aceștia din urmă câștigă, libertatea de exprimare va părăsi definitiv registrul libertăților fundamentale din țara noastră.