Marți, Administrația Prezidențială a publicat anunțul legat de „Anul omagierii victimelor comunismului”, an care va începe luni, 20 mai, și se va încheia, normal, pe 20 mai 2020. Vom vedea că nu e chiar așa.

Despre acest demers nu am aflat prima oară de la președintele Klaus Iohannis sau din vreo dezbatere națională privind momentul la care ar trebui să înceapă o acțiune națională de comemorare a victimelor comunismului. Prima oară am auzit de ce pregătește președintele din scrisoarea deschisă a fiului Doinei Cornea, prin care refuza invitația de a participa la ceremonie, acuzând un tertip electoral.

Deși am susținut și susțin orice demers care să mențină în actualitate ororile la care ne-a supus comunismul, nu pot să nu mă întreb ce leagă ziua de 20 mai de lupta anticomunistă sau, mai mult, de Revoluția din 1989?

Comunicatul președinției sună clar, dar nu oferă și explicația la întrebarea cu alegerea datei: „Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va declara anul 2019 drept „Anul omagierii victimelor comunismului”, în cadrul unei ceremonii publice care va avea loc luni, 20 mai a.c., la Palatul Cotroceni, în contextul împlinirii a 30 de ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989. Acest eveniment va marca debutul seriei de activități care fac parte din programul Președintelui României, care se va desfășura pe durata anului 2019.”

Primul semn de întrebare pe care îl ridică textul este folosirea termenului „Revoluție”, deși avem un rechizitoriu întocmit de Parchetul Militar în care se spune că evenimentele din decembrie 1989 au fost o „lovitură de stat”.

Nu e prima oară, chiar în mesajul prin care Iohannis a salutat terminarea dosarului, el a păstrat acest termen. Vă reamintesc un fragment: „Finalizarea anchetei judiciare în dosarul Revoluției reprezintă un act necesar în anul în care marcăm 30 de ani de la prăbușirea comunismului și în care vom rememora idealurile Revoluției din Decembrie 1989 și îi vom onora pe eroii noștri. Crimele de la Revoluție nu pot rămâne nepedepsite!”

Al doilea semn de întrebare vine de la premiza că orice zi e bună pentru a ne aminti de victimele gulagului românesc dar parcă nu era atât de multă grabă, dacă tot nu a fost timp în cinci ani de mandat la Cotroceni pentru o comemorare de amploare, poate nu trebuia aleasă o zi atât de apropiată de momentul alegerilor europarlamentare și al votului pentru referendum, acțiuni în care președintele este foarte implicat.

În acest context, al alegerii zilei pentru începerea unui an comemorativ, o zi ca oricare alta era și cea de 14 mai, mai ales că prin lege e aleasă drept „Ziua Națională de Comemorare a Martirilor din Temnițele Comuniste”.

Sigur, această zi și legea prin care au fost instituite nu sunt celebrate de nicio oficialitate, unică excepție fiind Avocatul Poporului. Vă reamintesc doar faptul că la promulgarea legii, în mai 2017, inițiată de un grup de parlamentari liberali și câțiva pesediști, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel a protestat public, pentru că în expunerea de motive a proiectului de lege erau citate și persoane condamnate pentru crime de război, adică foști legionari. De altfel, întreaga operațiune din 14 mai 1948 (care a dus la peste 10.000 de arestări operate într-o singură zi) se leagă de Ordinul de Operațiuni numărul 5, care plănuia reținerea în masă a foștilor legionari.

Cum cu astfel de teme nu te joci când ocupi funcții oficiale, data de 14 mai pare a fi exclusă din calcule.

De remarcat că ziua nu a trecut, totuși, fără vreun semn, comunicatul Președinției apărând pe 14 mai.

Rămân două concluzii care se impun: prima este că președintele a ales data demarării anului comemorativ în scop electoral imediat, referendum și europarlamentare, profitând de o inițiativă care altfel, dezbrăcată de haina politică, ar fi fost lăudabilă.

A doua concluzie vine din întrebarea „și care e beneficiul electoral?” și din răspunsul că, printre multe acuze care zboară astăzi dintr-o tabără în alta, cea mai usturătoare pentru Iohannis este solidarizarea cu Augustin Lazăr, în momentul în care acesta era acuzat de pactizare cu organele represive din anii comunismului. După ce i-a semnat fără mari discuții cererea de pensionare lui Lazăr, după ce l-a decorat pe fugă pe fostul deținut politic Iulius Filip, declanșarea într-un moment politic delicat, alegerile, a anului comemorativ pare al treilea gest dintr-o suită menită să-l scoată dintrun clinci destul de serios.

Dar alegerile vor trece și, să sperăm, declararea anului binemeritat de foștii deținuți va continua. Dar cât va continua? În comunicat se spune că doar pe parcursul lui 2019, adică anul are doar 7 luni, șase luni și vreo 10 zile. Calendaristic, el ar trebui să se încheie pe 20 mai 2020, când ”sărbătorim” 30 de ani de la Duminica Orbului, primele alegeri câștigate de Ion Iliescu și partidul său.

Post scriptum la concluzie: Poate că teoria inițiatorului este că nu contează când începe anul, important e să se termine în decembrie.