Una dintre cele mai apăsătoare probleme în tratarea anumitor afecțiuni este abuzul de antibiotice. În urma acestui exces, se produce un lanț de efecte secundare nefericite, uneori grave, deși pacientul crede că „antibioticul e prietenul meu, care ajută imunitatea”. Și, pentru că termenii de genul „modificarea genomului bacterian” sau „rezistența antimicrobiană” sunt uneori greu de înțeles, dr. Otilia Țigănaș, medic de familie în Arad, și cunoscut prozator, a simplifi cat, ca într-o poveste pentru copii, felul în care acționează medicamentul care a revoluționat medicina încă din anii 30.

Cum se crește imunitatea? Hmm?? Te-am prins în capcană? Ai fost curios să afli cum? Atunci, citește basmul meu. Vă propun un model cinematografic despre cum e cu imunitatea, imunitate însemnând, de fapt, totalitatea metodelor prin care corpul tău singur se apără de dușmani, adică de microbi”, își începe povestea dr. Otilia Țigănaș, pe blogul ei. „Să comparăm corpul tău cu propria casă. Un apartament, să zicem. Cum te ferești de spărgători? Întâi, cel mai simplu, punând o ușă la intrare. Clar! Apoi, te asiguri că funcționează bine clanța, mai pui o yală și încui cu cheia. Unii, mai preventivi, încuie chiar cu două chei! Ce mai faci, ca să te aperi? Închizi geamurile, le pui plasă contra insectelor și montezi obloane. Dar! Dar corpul tău e mult mai deștept decât atât! Pe lângă apărarea prin ușile și geamurile sale, gura, nasul, urechile și care or mai fi, ține și niște polițiști de veghe, zi și noapte, ca să te apere la nevoie. Corpul tău are niște polițiști care patrulează non-stop din odaie în odaie și, dacă-i bai, intervin imediat (imunitatea umorală/celulară). Așa cum descriu eu mai sus, așa ne apărăm, majoritatea, de bolile infecțioase! Cu toate acestea, deși apărați, există hoți care să-ți spargă geamul sau ușa? Da, există! Dar care să-ți mai și dea în cap, după ce fură? Există! Există, dar mult, mult mai rar, decât să nu te calce niciun hoț!

De ce ajung infractorii să intre în casa ta? Din două motive:

● Fie ai nesocotit apărarea de bază și ai lăsat ușa larg deschisă noaptea, adică chiar te bagi într-un focar infecțios, fără să-ți pese!

● Fie el, infractorul, e diabolic, parșiv și mai bun decât tine cu tot cu polițiștii tăi, adică se declanșează o boală. Odată intrat hoțul în casă, încerci tu cu polițaii de serviciu de prin camere să-l prindeți. Și-l cam prindeți. Fiindcă voi sunteți mulți, luptați pe teren propriu, iar hoțul e singur, între străini. Dacă nu-l prindeți, oricum fuge el de frică. Este faza de boală virală care, ușor ajutată, se încheie prin propriile tale forțe, nu prin medicamente.

Dacă, însă, deși-l alergi pe hoț prin casă două-trei zile, iar el nici nu pleacă, nici nu se potolește, chemi trupele de intervenție în ajutor. Adică ești nevoit să fii scos din necaz de doctori și, eventual, de medicamente.

Bazat pe acest model, e timpul să-ți spun care-i cea mai mare tâmpenie pe care o poți face! E cam așa: stai tu noaptea în pat, insomniac, cu ușile bine ferecate lângă nevasta care doarme molcom. Pe sub geam, pe trotuar, se mai aud pași de trecători, dar tu sesizezi un foșnet pe aleea din spate și-ți pare că cineva încearcă clanța pe dinafară. Nu ciulești urechile, nu aștepți să vezi dacă zgomotul se repetă, nu te bazezi pe ajutoarele din casă, nici pe 112, ci te înarmezi cu un pistol-mitralieră de ultimă generație și începi să tragi haotic în jur. Adică, începi cu un antibiotic de la primul foșnet!

În timp ce tragi haotic prin aer, îți împuști nevasta, fiindcă era lângă tine, ucizi toți polițiștii care te păzeau (imunitatea!) și lași ferestrele fără geamuri. Ușa ciuruită scârțâie în bătaia vântului. Ba mai și omori și doi-trei trecători care se aflau întâmplător prin zonă.

Exact acesta este modelul antibioticului în viroze: atunci când tu ucizi fără milă totul, sperând că, printre cadavre, se află și infractorul care putea cândva să te atace. Nici măcar nu-i sigur că te-ar fi atacat. În jurul tău zac leșuri, casa-i ca după război, apoi te miri că intră la furat și un copilaș de patru ani, într-atâta ești de vulnerabil! De ce dau chiar și unii medici antibiotic, din prima? De ce îți pun chiar ei mitraliera-n mână?

● Pentru că pot! În România, ai acces destul de ușor la „mitralieră”, fără prea multe reglementări. Aproape te îmbie din vitrină!

● Pentru că unii sunt incompetenți. Există incompetenți în orice breaslă! Chiar și la o centrală atomică, altfel nu-mi explic catastrofele de acolo.

● Pentru că se spală pe mâini de tine. Orice nenorocire ar urma, el poate zice „Dar ți-am dat mitraliera-n mână, dragule! Mai multe... chiar n-aveam ce să fac!”, în timp ce de toate dezastrele post împușcături vei fi păgubit doar tu, nu el.

Ce catastrofe pot urma? Imprevizibilul sau rarisimul dinmedicină. Aceleași ca-n viața reală. Te poate călca TIR-ul pe un trotuar? Poate. Dar care-i șansa? La final, aduc în discuție cererea multor pacienți: „Dați-mi ceva pentru imunitate!” Vă rog să reluați mental modelul de mai sus.

Imunitatea ești tu! N-am ce-ți da. Îți pot lua, eventual, banii. Pentru imunitate, dacă vreau să te ajut, mai bine te învăț ce să nu faci! Dar dacă tu nu și nu, după ce-mi scuip plămânii povestind, atunci ok! Te ajut să-ți cheltuiești economiile și să te mitraliezi singur. Nu mă bag în bătaia puștii tale ca să te salvez!”, a scris medicul, în stilul care a consacrat-o în mediul online și în fața pacienților săi. Dr. Otilia Țigănuș a contribuit major la promovarea vaccinării copiilor în mediul rural și a ajutat mii de bolnavi să-și înțeleagă boala.