Libanul este cunoscut ca locul unde se vinde și se cumpără orice. De la o vreme, aici a început să înflorească, însă, un comerț care îți întoarce stomacul pe dos.

De când un val de refugiați sirieni, alungați de războiul civil și ororile ISIS, a năvălit peste graniță (acum sunt 1,3 milioane, într-o țară care avea, înainte de venirea lor o populație de 4,5 milioane), asupra lor s-au repezit ca niște vulturi profitorii războiului.

Aceștia încearcă să le smulgă, la propriu, bucăți din corp: un rinichi de ici, o cornee de colo, cumpărate la prețuri de nimic și revândute unor pretendenți disperați, veniți pentru asta din toate colțurile lumii, fie că țările lor se numesc Finlanda sau Venezuela.

Cine sunt vulturii? Cine sunt samsarii de organe? Victimele lor refuză să le dezvăluie identitatea. Unde au loc intervențiile chirurgicale? Totul este păstrat secret cu sfințenie, și nu doar în Liban, scrie The Daily Beast.

United Nations Global Initiative to Fight Human Traficking (UN GIFT) arată cât de complexă este rețeaua:

„Recrutorul care identifică persoanele vulberabile, transportatorul, personalul spitalului / clinicii, medicii specializați, intermediarii și contractanții, cumpărătorii, băncile unde sunt păstrate organele.”

GIFT atrage atennția că numai în cazuri rarisime este descoperită toată rețeaua, ceea ce face ca dimensiunile fenomenului să poată fi apreciate cu foarte mare aproximație.

Este indiscutabil adevărat. Însă cicatricele de pe trupurile victimelor, bărbați sau femei, constituie o mărturie cutremurătoare.

Cu toții sunt tentați de bani - de obicei peste 10.000 de dolari - dar nu toți primesc suma promisă. Iar fiecare are povestea propriei sale mizerii.

Un zilier pe nume Jaul, de 37 de ani, vrea să cumpere bronhodilatatoare și antiinflamatoare pentru tratamentul astmului fetiței sale de numai 5 ani. Cum nu câștigă suficient, a fost nevoit să-și vândă o cornee pentru 9.000 de dolari.

O femeie care își spune Mu’azzaz spune că și-a vândut un rinichi pentru a mitui autoritățile siriene să-l elibereze pe bărbatul ei din închisoare. Însă acesta, imediat după ce a fost eliberat, s-a însurat cu altă femeie. Mu’azzaz, care are 37 de ani și își crește singură cele două fete, a primir 13.000 de dolari pentru rinichi, dar după ce a dat mita, a rămas fără bani.

„Kalila”, o femeie de 39 de ani, cu patru copii, al cărei soț nu are de muncă, spune că i-a vândut un rinichi cu 15.000 de dolari cumnatei sale.

„Qutb”, un refugiat de 57 de ani, a avut o promisiune de 10.000 de dolari pentru un rinichi, însă, când s-a trezit din anestezie, intermediarul i-a spus că în schimbul rinichiului va primi o bucată de pământ unde își va putea construi o casă. Așa că acum locuiește pe pământul său, într-o baracă de placaj, cu ferestre de plastic. Nu are bani de medicamente  și nici pentru o vizită post-operație la doctor. Una dintre nepoatele sale vrea și ea să-și vândă un rinichi, însă „Qutb” i-a interzis.