În prezența unui procuror de la Parchetul Militar, miercuri, vor fi deshumate osemintele unuia dintre tinerii luptători anticomuniști din Banat, mort la numai 21 de ani. Istoricii povestesc că și-a sfârșit viața în cele mai sinistre condiții: cu creierul spart de gloanțe, a fost pus cu picioarele pe jar aprins, de securiști, ca să ”mărturisească”. Cocoșilă, după numele său din acte Petru Jurchescu din Veredin, Caraş-Severin, s-a alăturat organizației de rezistență condusă de colonelul Uță, celebră în munții Banatului în perioada de instalare a comunismului în România.

Acţiunea de deshumare va fi efectuată de o echipă specializată de arheologi de la IICCMER, alcătuită din Gheorghe Petrov, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza. Investigaţiile se vor desfăşura în ziua de 6 mai 2015 în prezenţa reprezentanţilor Parchetului Militar, care a fost sesizat de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMR) în privinţa acestui caz.

Cocoșilă a fost singurul copil al lui Gheorghe şi al Versaviei Jurchescu. După ce la 13 ani și-a pierdut tatăl pe front, Petru a rămas capul familiei, și, imediat după război, s-a alăturat mișcării de rezistnță anticomunistă. La 20 de ani avea nevastă și doi copii, dar nu putea suporta nedreptățile pe care le comiteau comuniștii și a decis să lupte. Ca să nu își expună familia, a plecat în munți, alături de cei care se reuniseră, cu doi ani în urmă, în jurul colonelului Uță ( n.r. ofișer de carieră, fost prefect de Severin, care pe 23 august 1944 s-a înscris în PNȚCD, fracțiunea Maniu).

Împușcători la miezul nopții

”În noaptea de 17 spre 18 ianuarie 1949 mai mulţi partizani, printre care şi Petru Jurchescu, au participat în Verendin la o acţiune organizată prin care s-a încercat procurarea de armament de la activiştii de partid şi de la unele persoane infiltrate de Securitate în comunitate. Astfel, prima persoană vizată a fost Meilă Gaiţă, care era atunci secretarul organizaţiei comuniste de partid din localitate. Partizanii s-au prezentat la casa acestuia, au forţat uşa şi au tras câteva focuri de armă prin ferestre, reuşind astfel să-l intimideze pe Gaiţă, care le-a predat imediat puşca pe care o deţinea. Nu după mult timp, în jurul orei 5 dimineaţa, partizanii au acţionat la casa lui Gheorghe Trebuian, zis Adam, un alt activist local de partid despre care se ştia că este reprezentantul Securităţii.

Acesta a fost somat de partizani să predea arma, însă în urma refuzului s-a ajuns la un schimb de focuri. În cursul confruntării, Gheorghe Trebuian s-a urcat în podul casei de unde a executat foc în direcţia lui Petru Jurchescu, rănindu-l grav pe acesta în zona capului. Ceilalţi partizani au părăsit imediat locul. În timpul schimbului de focuri a fost rănită şi soţia lui Gheorghe Trebuian, care a murit câteva zile mai târziu în Spitalul din Caransebeş. Cei care au cunoscut-o, spun că aceasta a mărturisit înainte de moarte că a fost împuşcată de propriul ei soţ, însă întreaga întâmplare a fost muşamalizată de către autorităţi, moartea femeii fiind pusă în seama partizanilor”, relatează Gheorghe Petrov de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMR).

”Muribundul să fie pus cu picioarele în jar aprins pentru a fi forţat să vorbească”

Mărturiile scoase la iveală de cercetători sunt halucinante: deși tânărului îi trecuse un glonțe prin cap, cu creierii sparți, securiștii au încercat interogarea și schigiuirea lui, ca să îl determine să mărturisească unde îi erau ascunși confrații. ”După ce a fost rănit prin împuşcare, la circa o oră, Petru Jurchescu a fost transportat acasă de către trei persoane, dintre care două sunt cunoscute, fiind vorba despre fraţii Meilă şi Petre Şerengău. În aceeaşi zi, reprezentanţii Securităţii au încercat să obţină anumite informaţii de la rănit, deşi acesta se afla în agonie. Din mărturiile celor care l-au văzut pe Jurchescu rănit, reiese că glonţul intrase prin frunte, perforase cutia craniană şi ieşise prin partea posterioară. Chiar şi în această situaţie, au fost îndemnuri din partea unor oameni ai Partidului şi Securităţii prin care muribundul să fie pus cu picioarele în jar aprins pentru a fi forţat să vorbească”, a mai relatat Petrov.

De asemenea, mama lui Petru a fost reţinută şi torturată. Petru Jurchescu a murit în cursul zilei de 20 ianuarie 1949. A fost îngropat în zilele următoare în cimitirul din partea de sus a satului, situat în locul cunoscut sub denumirea de Motâlvici.