Împotriva Codruţei Kovesi am scris, cred, din 2014, cînd şefa DNA a luat-o razna, simţind că odată cu plecarea lui Traian Băsescu nu mai are cine s-o tragă de mînecă - noul Preşedinte fiind ocupat pînă peste cap cu exploatarea privilegiilor de cel mai răzgîiat bugetar, zeci de articole.

Cu Codruța Kovesi am avut și un proces, pierdut de mine, firește, chiar dacă persoana fizică a convocatei n-a ajuns niciodată în sala de judecată, considerînd sub demnitatea ei să fie simplu cetățean.

În cadrul unei campanii duse de capul meu, născute din radiografia la rece a dosarelor instrumentate de DNA, cele mai multe simple editoriale mediocre despre măreţia Anticorupţiei, am născocit şi impus termenul de Binom, am folosit sintagma Folosirea luptei împotriva Corupţiei pentru răfuieli politico-mafiote, am avansat porecla de Fecioară morală a naţiunii pentru imaginea de icoană suită în turla bisericii, creionată Codruţei Kovesi de Divizia Presă a Binomului.

Această poziţie consecventă mi-a atras găleţile cu lături ale TeFeL-ismului românesc (prin TeFeLism înţelegînd obtuzitatea tipic talibană manifestă la unii dintre tineri coborîţi în stradă, la toți jurnaliştii Diviziei Presă a Binomului, concretizată într- o radicalitate care altădată în Istorie a dus la Teroare). Am fost făcut în fel şi chip, mi s-au atribuit ipostaze de mituit de către penali, ba chiar şi de om al Moscovei, după tipicul propagandei neobolșevice, care descoperă şi acuză şi într-un căscat fără dus mîna la gură mîna duşmanului.

Cu toate acestea, aşa cum am declarat duminică seara, 2 iulie 2017, la emisiunea România lui Cristoiu, de la România tv, în abordarea Crizei din DNA n-am de gînd să cad în păcatul militantismului de tip neobolşevic. Ştiu că împotriva Codruţei Kovesi se desfăşoară o Operaţiune – una de succes, din cîte-mi dau seama –, în care Regizorii au implicat şi presa zisă a Penalilor. Recunosc rapid toate notele definitorii ale campaniei de presă ca parte a unei Operaţiuni speciale: alimentarea cu informații secrete, procedeu folosit cu brio de Codruța Kovesi pe vremuri pentru compromiterea adversarilor, întreținerea unei atmosfere de isterie mediatică, menite a crea impresia că Scandalul de la DNA e mult mai important decît Scandalul hei-rupismul financiar contabil declanșat de noul Program de guvernare, ruperea Frontului pro Kovesi de către jurnaliști ai Binomului. Aşa cum am procedat de atîtea ori în postdecembrism, nu intenţionez să mă implic în conspiraţia de Debarcare a Codruței Kovesi.

Nu mi-au plăcut conspiraţiile nici ca Istoric. Cum să le simpatizez ca Istoric al clipei? Prin urmare, nu voi ajunge atît de neobolşevic încît să fac un erou din Doru Ţuluş (plecînd de la acest procuror odios am născocit pe vremuri termenul de Ţuluşii de la DNA) numai şi numai, pentru că s-a revoltat la ordin împotriva Codruţei Kovesi. Mai mult decît atît, aşa cum am procedat cu toate evenimentele controversate din istoria postdecembristă, voi căuta să descifrez – pentru mine mai întîi şi pentru cititorii mei fideli mai apoi – dedesubturile a ceea ce cred a fi Operaţiunea Debarcarea Codruţei Kovesi printr-o revoltă spontană din interior. Deşi orice comparaţie simplifică realităţile complexe şi contradictorii, nu pot să nu compar Operaţiunea Debarcarea Codruţei Kovesi cu Operaţiunea Debarcarea lui Ceauşescu.

Operaţiunea Debarcarea lui Ceauşescu s-a bazat pe trei reguli simple ale comploturilor de răsturnare din întreaga Istorie:

a) Toţi şefii au adjuncţi care visează să le ia locul.

b) Cei din anturajul Dictatorului ştiu infinit mai bine decît marele public cît de mic e Dictatorul, altfel spus cît de vulnerabil e.

c) Orice conspiraţie de răsturnare se rezumă la exploatarea principalelor slăbiciuni ale Dictatorului.

Operaţiunea Debarcarea Codruţei Kovesi are drept temei ceea ce s-ar numi revolta spontană din interior. Despre această cale de Debarcare a şefei DNA, ştiam de mai mult timp. De ce s-a trecut abia acum la concretizare e lesne de explicat. După scoaterea din joc a lui Florian Coldea, Codruţa Kovesi a refuzat sugestia de a demisiona în pace, prin asigurarea unei plecări triumfale.

Punctul de plecare al Operaţiunii a constat în difuzarea unor înregistrări făcute pe ascuns de la şedinţele din 30 martie 2017. Difuzarea a avut loc însă pe 18 iunie 2017, în toiul Scandalului din PSD. S-a lăsat să se înţeleagă de presa implicată în Conspiraţie că înregistrările au fost făcute de procurorii rebeli din DNA, întruchipări ale profesionalismului fără cusur, care nu mai suportau abuzurile la care-i îndemna Codruţa Kovesi.

Să fim serioşi! Astfel de poveşti de acoperire ieftine pot fi înghiţite doar de presa din conspiraţie. Cine e în afara conspiraţiei, îşi dă seama că:

1. Deşi e prima oară cînd apar astfel de înregistrări, mai mult ca sigur Codruţa Kovesi a zis şi cu alte ocazii procurorilor din subordine lucruri asemănătoare. Cum dracu de incoruptibilii din DNA n-au înregistrat-o pe Şefă ca s-o dea publicităţii?

2. Dacă Rebelul sau rebelii din interior voiau să dea publicităţii adevărul despre Dictatoarea Kovesi, de ce n-au făcut- o a doua sau a treia zi după şedinţă? De ce au aşteptat trei luni ca să-şi facă curaj?

3. Caseta primită de România tv a fost prelucrată anterior difuzării.

Pentru ca postul s-o dea fără o minimă verificare profesională, înseamnă c-a primit garanţia autenticităţii, dar şi garanţia că şefa DNA e pe făraş.

Duminică, 2 iulie 2017, seara, faţă-n faţă cu Traian Băsescu mi-am exprimat uluirea faţă de felul în care a administrat această Criză Codruţa Kovesi. Orice cît de cît cunoscător al sufletului românesc ştie că la noi un Scandal mediatic durează pînă la ivirea unui nou Scandal. Deşi televiziunile anti-Kovesi îngălbeniseră micile ecrane de indignare, deşi aceiaşi trăncănitori consumau spaţiul de emisie pentru a lansa deja plicticoasele pamflete împotriva şefei DNA, totuşi, cîtă vreme campania era dusă de aceleaşi televiziuni şi de aceleaşi persoane, refuzate de electoratul de Dreapta, cel care o susţinea pe Codruţa Kovesi, şefei DNA nu i se putea întîmpla nimic. După Comunicatul DNA de contestare a autenticităţii, pe deplin satisfăcător pentru TeFeLişti, şi sesizarea Inspecţiei judiciare, Codruţa Kovesi trebuia să-şi vadă de treabă. Cum avea la dispoziţie presa Binomului, în orice moment putea da un interviu prin care să reamintească fanilor ipostaza de cetate asediată. Codruţa Kovesi n-a făcut asta. Ea s-a lansat într-o serie de acţiuni care uimesc şi vor uimi pe istoricul interesat de întrebarea mereu descumpănitoare în Istorie: Cum dracu de pică unii atotputernici în capcane de doi bani întinse de adversari?.

Prima şi cea mai descumpănitoare acţiune a constat în ancheta internă cu evidente note de umilire a subordonaţilor. Evident, cei care au refuzat testul cu poligraful sînt cei care pînă nu demult s-au manifestat ca Ţuluşii Codruţei Kovesi, cei care au slujit-o cu o credinţă de Tudor Postelnicu. Greu de crezut că pe aceste rîme morale le-a apucat brusc demnitatea de bipede. Refuzarea testului din motive de demnitate ţine de operaţiunea Revolta din interior. Demnii de peste noapte sesizează inspecţia judiciară a CSM. Codruţa Kovesi nu se prinde nici acum în ceasul al doisprezecelea de capcană. Se grăbeşte şi ea să ceară revocarea celor care au refuzat testul. Nu pe motive de refuzat testul, ci pe motive de abuzuri comise ca procurori DNA. Greşeală fatală!

Rebelii – evident încurajaţi după metoda asigurării gen Mergeţi mai departe, Şefa e pe ducă (trebuie să fii idiot ca să crezi varianta presei anti- Kovesi că Doru Ţuluş e de unul singur în rebeliunea sa!) – au trecut şi ei la contraatac dînd publicităţii mesaje secrete trimise de Codruţa Kovesi subordonaţilor. În paralel, ca prin farmec, tot mai mult procurori demisionează din DNA, pentru că – nu-i aşa? – nu mai suportă dictatura Şefei. De aici pînă la decizia lui Tudorel Toader de a sesiza Inspecția judiciară în legătură cu managementul DNA nu e decît un pas.

Aşadar, Codruţa Kovesi se confruntă cu un Scandal intern devastator, în orice moment temei pentru a i se cere demisia în numele luptei împotriva corupţiei care trebuie să continue sub un DNA scutit de scandaluri interne. În Istorie nu există Ce ar fi fost dacă. Ne permitem, totuşi, să ne întrebăm: Ce-ar fi fost dacă Codruţa Kovesi lăsa să curgă Scandalul înregistrărilor? O facem pentru a ne întreba: Era ea în stare să procedeze în chip abil, inteligent? După opinia mea, nu.

Aşa cum am scris de zeci de ori, marea problemă a Codruţei Kovesi o constituie incredibilul Cult al personalităţii, cel mai mare de la Elena Ceausescu încoace, Cult care a făcut-o să aibă iluzia infalibilității. Ca specialist în Cultul Personalităţii in Istorie, ţin să remarc că principala victimă a Cultului e chiar personalitatea cultivată.

Mereu elogiată, indiferent ce ar face, scutită de orice critică, de orice observaţie, personalitatea respectivă sfîrşeşte prin a se crede ieşită din comun, infailibilă, nemuritoare. Una dintre sintagmele folosite de mine în scrierile despre Codruţa Kovesi a fost Suita în copac. Codruţa Kovesi mărturisea în spaţiul public o aroganţă care scotea din sărite pe mulţi dintre cei care mai cred că Şefa DNA era, totuşi, un demnitar, aflat în serviciul cetăţenilor, nu doar al lui Dumnezeu.

Reacţia ei aberantă la difuzarea Înregistrărilor a fost asemănătoare cu cea a lui Ceauşescu la mitingul din 21 decembrie 1989, cînd i-a fost întrerupt discursul. Cum adică să-i fie întrerupt lui discursul de ţipete și strigăte de Jos! cînd pînă acum a fost întrerupt doar de aplauze şi strigăte de Trăiască! Cum adică, şi-a zis Codruţa Kovesi, să mă înregistreze pe ascuns subordonații, pe Mine, Atotputernica, Infailibila şi să mă dea la Presa penalilor?

Dacă n-avea nemaivăzuta părere despre ea însăşi, dacă ar fi luat în calcul măcar o clipă că subordonaţii ar putea să i-o facă, şefa DNA ar fi lăsat să curgă Scandalul. N-a făcut-o. Regizorii Operaţiunii i-au ştiut slăbiciunea asta. Şi au folosit-o din plin.