Farmacista Monica Rădulescu pleacă în Anglia peste două luni. Va fi una din „Cei 4.700”.

Două femei îşi împărtăşesc de la distanţă setea de reuşită. Sunt reprezentantele a două generaţii: una a făcut parte din primul mare exod de personal medical românesc, iar a doua, din noul val ce se umflă de la o zi la alta ca un tsunami.

Sunt două cifre dintr-o statistică ce ţine inventarul plecărilor. Astăzi, strigătul de disperare al uneia dintre ele înconjoară România. A depăşit nivelul de saturaţie şi consideră că ţara ei nu mai poate face nimic pentru ea. Se târăşte printr-o mocirlă, cu 1.500 de farmacii în insolvenţă şi cu alte 400 în faliment.

În acest moment sunt înregistrate 4.700 de cereri de plecare în străinătate, medici care îşi caută de muncă în ţări europene. Cine şi-a făcut bocceluţa poate câştiga în Marea Britanie între 32.000- 36.000 de lire, pe când în nord, de la 34.000 la 42.000 de lire pe an.

Agenţia de recrutare A-team a declarat că „o medie a plecărilor ar fi de două din zece cereri depuse, o dată la jumătate de an”. De la începutul anului şi până în prezent, această firmă a fost contactată de 248 de doctori care şi-au manifestat interesul de a lucra în Marea Britanie.

„La târgul de joburi la care am participat în decembrie, am avut o bază de date de aproximativ 2.000 de persoane din toată ţara şi include studenţi la medicină şi farmacie”, a mai spus Laurenţiu Marc, consulant Ateam.

„Sunt ca şi-n avion”

„În primul rând, o fac ca să o ajut pe mama”, a spus Monica Rădulescu, fiica rătăcitoare care are biletul de plecare în Anglia pe 19 iulie. Va împlini 29 de ani în septembrie. De patru ani este în Bucureşti, iar în 2008 e farmacist-şef. De un an însă i-a ajuns cuţitul la os.

„Mă felicit zi de zi pentru decizia asta pentru că aici este un scenariu tragic, iar cine vrea să asiste, n-are decât. Eu sunt ca şi-n avion”, a zis Monica. Cu toate promovările, salariul i-a rămas identic. „Farmaciştii n-au salarii proaste în Capitală, dar nici o casă nu am reuşit să am până la vârsta asta. Am vrut să fac actele pentru «Prima casă», dar am o şesime moştenire dintr-un apartament, după moartea tatălui meu”, mărturiseşte femeia.

„Să nu crezi că am luat decizia asta uşor, sunt activă social, sunt o patrioată. Dar nu mai pot să rămân şi să văd, legată cu mâinile la spate, cum îşi bat joc de noi. Nu avem suficientă coloană vertebrală. N-am ce face”, a adăugat Monica.

S-ar întoarce pentru mama ei, fostă profesoară de limba română, pensionară cu 11 milioane lei vechi. „Închid ochii şi văd Clăbuceştiul după trei zile de ploi şi ascultând muzică clasică. Mirosul de primavară, iarbă verde, Cheile Turzii. Sunt foarte multe lucruri de care o să-mi fie dor, dar sunt sătulă”.

Nu vrea să accepte să fie unul dintre cazurile care, la 32 de ani, în floarea vârstei, suferă de hipertensiune din cauza stresului.

Stânga-mprejur, din respect pentru viaţă

„Ce s-a întâmplat: au schimbat procedura pentru obţinerea cardului de lucru în Marea Britanie pentru farmacişti. A durat şase luni această reglementare, iar firmele au stat să-şi bată capul”, motivează Monica plecarea ei amânată.

„Cei care pleacă din ţară fără regrete nu-i consider oameni. Dar sunt fortaţi, şi mie mi-a venit să plâng”, mai spune aceasta. Contractul semnat pentru un post într-o farmacie în Lincolnshire este pe o perioadă nedeterminată.

„Timp de patru săptămâni, totul este asigurat de ei, inclusiv cazarea. Investesc în tine, simplu. Voi lucra şapte ore, de luni până vineri, sâmbăta şi duminica - una da, alta nu. Aici contractul te avertizează, dacă eşti nevoit să lucrezi şi în weekend, orele suplimentare îţi vor fi plătite. Programul este de 37 de ore în total, plus pauză de masă de la 13.00-14.00, în care efectiv toată lumea se opreşte. Nu mănânci la birou şi citeşti mailuri”, mărturiseşte femeia.

După patru ani de Bucureşti, o să se simtă ca-ntr-un vis să locuiască într-un sătuc. „Am descoperit chiar şi un polonez în acea regiune, care prepară mâncare continentală, deci mi-am luat o piatră de pe inimă”, se amuză femeia. „Şi îţi mai zic ceva, casele lor nu au garduri. La noi nu poţi lăsa în grădină nici măcar o bicicletă, doar dacă tragi curent prin fierul forjat”, completează Monica.

Nu îi este teamă pentru că s-a dresat singură în jungla de aici. Şi-a creionat în minte ceea ce o va aştepta acolo. „Mă voi descurca cu jumătate de salariu, restul banilor îi voi pune deoparte. Voi închiria o casă cu două dormitoare, 300 de lire maxim îi voi avea pentru cafea, muzee şi haine”, calculează ea.

S-ar întoarce în România numai dacă ar intra în managementul unei farmacii. „Altfel, îmi deschid o florărie şi gata”, zice dezarmată aceasta. Poate, după şase luni în Marea Britanie, va face prima ei vacanţă în România, de o săptămână.

Cu fetiţa de 6 ani după ea

Monica Masca munceşte de un an şi jumătate în Marea Britanie, în Hull. A plecat din Cluj mai mult din cauza deciziilor din viaţa personală. Are o fetiţă care va împlini 6 ani în septembrie.

„Vorbeşte aproape perfect engleza şi nu ar pierde nicio zi de şcoală”, se bucură Monica de lumina ochilor ei. E o doamnă cu voce sigură, accentul englezesc s-a prins bine de ea, iar siguranţa zilei de mâine o transformă într- o femeie mai puternică.

„Ministerul Sănătăţii nu mă lăsa să plec, să-mi dea toate adeverinţele. Le-am spus că-i dau în judecată şi, într-un final, mi-au dat-o, pentru că aveam dreptul”, a mărturisit aceasta.

„Ideea e că trebuie să te concentrezi, pentru că volumul de lucru e mare. Dar oamenii sunt binevoitori, clienţii au multă răbdare, stresul e mic, nimeni nu ridică tonul. Sistemul e diferit. În primele trei luni te învaţă sistemul, logistica. Viaţa înseamnă în timpul ăsta şcoală, serviciu şi familie seara. După ce am terminat facultatea în România, mi-am dat totuşi seama că sunt ani pe care-i pierzi printre detalii - fă creme, amestecă substanţe”, e de părere tânăra.

Munceşte de la 9 la 5.30 şi spune că ia în jur de 40.000 de lire pe an. „Cu un salariu de farmacist poţi obţine fără nicio problemă un împrumut la bancă. După cel mult trei ani, te poţi gândi să-ţi iei o casă. Cu salariul dintr-o lună îţi iei o maşină decentă, iar luna viitoare îţi faci asigurarea la ea. Dar vei suferi în viaţa personală. Dacă vii cu perechea, s-ar putea să nu-şi găsească un loc de muncă în domeniul său”, mai spune aceasta.

ÎMPREUNĂ Monica Masca, alături de fiica sa, în martie, pe un doc din Hull

„În România, supravieţuirea e legată de şpagă”

Din august 2009, Monica Masca a avansat pe postul de farmacist-şef, iar pentru asta a mai urmat şi un curs de 12 săptămâni. Crede că în Anglia nu există sentimentul de şpagă, doar recunoştinţă: cutii de bomboane de Crăciun, ouă de ciocolată de Paşte şi pungi cu mere. După 60 de ani, dă reţete gratuite, la fel şi pentru copii, plus alte categorii de persoane.

„În primul rând mă simt un om sigur pe mine. În România mi-am desfăşurat activitatea profesională, iar aici e legată mai mult de management, de lider”, a spus Monica. „Cred că în România a fost o problemă inexistenţa unui patronat. Falimentul actual al farmaciilor mi-l explic doar ca pe un lucru ce se poate întâmpla într-o lume a treia! Acest patronat ar trebui să protejeze farmaciile ca afaceri. Fenomenul afectează populaţia şi vor muri oameni. În Anglia, nu se va întâmpla niciodată aşa ceva”, completează femeia.

Are doar câteva sfaturi pentru cei care vor să părăsească România: să fie stăpâni pe sine, persoanele deprimate să evite Marea Britanie din cauza climei, iar cei cu engleza mai subţire să evite Scoţia şi Irlanda, pentru că acolo e accentul mai puternic. În rest, totul este posibil pentru români.

„Acolo (n.r. - Anglia), halatul alb este consilierul pacientului. Degeaba le explici românilor că sunt medicamente, nu dropsuri «Silvana».“ Monica Rădulescu, farmacistă în România

„Respectul profesiei pe care l-am obţinut aici, nu am reuşit niciodată să îl dobândesc în ţară. Nu am niciun motiv să mă întorc.“ Monica Masca, farmacistă în Marea Britanie