Omul care i-a păzit pe soții Ceaușescu a spus înainte să moară: “Mi-era rușine, o imensă rușine”

Sursa foto. EVZ

Ziua de 22 decembrie 1989 l-a făcut pe generalul Andrei Kemenici să intre în istorie. Ofițer activ al Armatei Române, având gradul de colonel, evenimentele din decembrie 1989 îl găsesc pe generalul Kemenici comandant al garnizoanei Târgoviște.

În după amiaza zilei de 22 decembrie 1989, generalul Kemenici află că soții Ceaușescu se află în apropierea orașului Târgoviște. Prima reacție a acestuia a fost de a trimite oameni după cei doi pentru a-i aduce în unitatea militară pe care o conducea.

Paznicul soților Ceaușescu

Spre seară, în jurul orei 18:30, reușește să îi aducă în unitate de la sediul Miliției Județene. Interesant este că în jurul orei 14:00, generalul Kemenici a fost sunat de la București cu misiunea din partea lui Victor Atanasie Stănculescu să fie prinși și reținuți.

În perioada 22-25 decembrie, generalul Kemenici este supus multor încercări. De la manifestanții din fața unității care îl cereau pe Ceaușescu și până la conflictele din interiorul unității. Nicolae Ceaușescu, de abia ajuns în unitate, cere să vorbească cu comandantul. Generalul Kemenici îl refuză de fiecare dată. Până într-un moment în care insistențele deveniseră prea dese. A rămas totuși cu un regret: nu i-a oferit cămașa pe care Ceaușescu o tot cerea pentru a se schimba.

Apocalipsa economică pentru Europa a început!

Trădarea care a șocat România. Dramatica noapte care schimbat definitiv cursul istoriei

Decedat ieri, 11.08.2021, generalul Kemenici trece în neființă cu multe secrete privind ultimele zile ale soților Ceaușescu. Prezent în toate momentele critice întâmplate în unitate, generalul Kemenici declarase cu mult timp în urmă că cel mai greu moment pe care l-a trăit: “l-a constituit clipa în care i-am văzut pe parașutiști cum se zbat și se chinuie să-i lege în sfori pe Nicolae și Elena Ceaușescu. Elena cerea îndurare, se împotrivea chiar. Nicolae Ceaușescu nu s-a opus. A acceptat inclusiv această umilință. Și suspina. În acel moment, când l-am văzut suferind sincer și profund, m-am retras, m-am ascuns de ochii și privirile lui. Mi-era rușine, o imensă rușine.”

„Mi-au dat lacrimile”

După ce a ales împreună cu Victor Atanasie Stănculescu locul în care să i se facă inspecția medicală, locul în care să se desfășoare simulacrul de proces și locul în care a avut loc execuția, generalul Kemenici regretă decizia luată. Sub presiunea acelor zile pline de haos și cu puțină odihnă, generalul Kemenici susține că a fost năpădit de emoții când a fost executat Nicolae Ceaușescu.

“ Nu, nu mai era Ceaușescu! Era un om, iar când a fost ciuruit de gloanțe, m-au podidit lacrimile…în momentul când a căzut, strigând, “Trăiască Republica Socialistă România, liberă și independentă”, mi-au dat lacrimile. M-am trezit cu obrazul ud…Poate și de sudoare…Și această moarte, în mine cel puțin, a lăsat urme…”