Debusolat total, a fost ajutat să înțeleagă. Fusese victima unei farse și, de fapt, discutase cu unul dintre colegii din redacție. Greșeala elementară și fundamentală pe care o făcuse era legată de documentare. Un simplu „Search” pe motorul de căutare l-ar fi salvat. Însă, redactorul a încheiat în glorie, cu o replică nemuritoare: „Păi mie nu mi-a zis că e mort.”
Corectorul care nu prea știa gramatică
Ședință generală la un cotidian care a sucombat în urmă cu un deceniu. Participă inclusiv patronul, un milionar de conjunctură, veros, care voia să cunoască echipa. La un moment dat, directorul editorial aduce în discuție greșelile supărătoare care apar în ziar. Dă un exemplu de dezacord evident, care i-a scăpat și redactorului, și corectorului. Directorul pune o întrebare firească omului care trebuie să vegheze asupra textelor: „Puțină gramatică știm?” Răspunsul corectorului vine prompt și fără dubii: „Sincer, nu prea”.
„Câinii” roșii si semantica
În 2008, Dinamo a fost eliminată din Cupa UEFA de o echipă olandeză: NEC Nijmegen. Rezultatul a fost considerat o rușine și în redacția unui cotidian de sport, unul dintre șefi s-a gândit să deschidă prima pagină cu un titlu complicat: „Câinii puli” (n.r - o rasă de câine din Ungaria).
După o dezbatere aprinsă și un sondaj de opinie, s-a decis că titlul merge în pagină. Iar pagina a ajuns la corectură. De unde a revenit cu un „i” adăugat la titlu. Persoana care „periase” textul era convinsă că titlul are o conotație vulgară, dar îi lipsea o literă.
Recomandările noastre
