Peste tot în Olanda, poliția a fost nevoită să-i despartă pe apărătorii lui Zwarte Piet de criticii lui, gata să sară la bătaie. Scene de violență care au dece șoca în această țară puțin cunoscută pentru patimile sale identitare.
Potrivit criticilor săi, NOS a contribuit la inflamarea pasiunilor, punând capăt neutralității pe care o impunea statul.
Pe plan cultural, niște activiști într-o stare de furie permanentă îndeamnă olandezii să nu mai desemneze secolul XVII drept secolul lor de aur, Gouden Eeuw. Asta înseamnă că uită că în această perioadă nilte olandezi s-au îmbogățit grație sclaviei negrilor, conform ziselor directoarei Muzeului din Amsterdam, ea însăși oroginară din Surinam.
Mulți olandezi nu vor ierta NOS încă o genuflexiune în alegerea vocabularului.
Ar fi o altă dovadă a colaborării sale cu inamicii mândriei și ai identității olandeze, înlocuite de denigrarea sistematică a omului alb, în ale cărui suspine se amestecă tristețe și mânie.
Chiar utilizarea cuvântului „slaaf” (sclav) îi este acum interzisă, deoarece acesta desemnează un nefericit născut în această condiție inferioară Albilor.
Ca alternativă, multiculturaliștii pledează pentru expresia „cineva făcut sclav”, iar unele media încep să se supună.
Ascultându-i pe indignați, ai zice că oamenii albi, supărați și morocănoși constituie majoritatea în Olanda, sufocând orice veleitate de reînnoire. În realitate, ceva mai mult de jumătate din locuitorii Amsterdamului, Rotterdamului și Hagăi puteau fi calificați drept „alochtoni”, înainte Ca folosirea acestui cuvânt să fie proscrisă.
Dacă trofeul diversității a fost desființat, este de temut că efectele sale perverse se vor simți multă vreme. Un scriitor olandez de origine turcă s-a întrebat, pe jumătate ironic, pe jumătate trist: „Data viitoare când mă vor chema la televiziune, va fi doar pentru că numele meu figurează într-o bază de date ca turc de serviciu?”
Recomandările noastre
08:47 - Administrația Trump: primul test
