Cristescu, unul dintre cei mai informați și, implicit, cei mai puternici oameni din regimul antonescian, avea să fenteze punerea în aplicare a sentinței, dar nu și moartea.
Până la finalul mărturiei și al poveștii, spovedania șefului celui mai important serviciu de informații din timpul Războiului ajunge cu răspunsurile la momentul Masacrului de la Odessa.
De obicei istoria o rescriu învingătorii, mărturiile celor învinși fiind, doar subiect de contrazicere, dar unele evenimente nu sunt motiv de dispută. Masacrul din Odessa, din zilele de 22-24 octombrie 1941, și crimele în masă din lunile ce au urmat nu pot fi descrise decât la unison: odioase.
După cucerirea Odessei și a Transnistriei, în marșul armatei române spre Est (după ofensiva începută în iunie 1941) are loc un atentat în care își pierd viața militarii români aflați în clădirea Comandamentului. Clădirea fusese minată și comandanții nu dăduseră importanță acestei informații. Potrivit cercetărilor privind Holocaustul românesc, s-a ordonat atunci executarea de represalii împotriva civililor, în special evrei.
Citește primul episod aici: MAREA SPOVEDANIE a șefului principalului SERVICIU SECRET din România. Mărturia lui Eugen Cristescu despre Ion Antonescu
În numărul 15 al revistei "Evenimentului Istoric" puteți citi multe materiale interesante:
){kind=link}