Este mărturia dată de un fost șef de serviciu secret într-un moment crucial, în care-și juca viața, libertatea, pe ale lui și ale comandanților săi.

Este mărturia lui Eugen Cristescu, cel care a condus cel mai important serviciu secret românesc, în timpul ultimei conflagrații mondiale. Cristian Troncotă îl consideră un ”as al serviciilor secrete”, Gheorghe Buzatu ( din a cărui colecție de documente strânse sub titlul ”Arhive secrete”) a dat procesului în care avea să fie condamnat și Cristescu altă conotație sintagmei  pentru ”procesul marii trădări naționale”, așa cum fusese el numit de comuniști.

În ultimii ani – mai ales după ce sentința lotului mareșalului Ion Antonescu a rămas de neatins, în 2008 – despre Cristescu s-a vorbit tot mai puțin, acuzațiile aduse celor din lot fiind și de participare la Holocaust.

Publicarea acestei mărturii nu-și propune efecte reparatorii pentru cei condamnați pentru crime de război sau împotriva umanității, nici găsirea unor eroi în oameni care au făcut multe greșeli care au costat multe vieți. Au făcut parte din statul național-legionar, au luptat alături de naziști, știm toate acuzele și nu rediscutarea lor este scopul nostru.

Spuneam că mărturia a fost dată într-un moment crucial. Gheorghe Buzatu, cel care a descoperit-o, o plasează în perioada 14-15 aprilie 1946, când a avut loc, în paralel, și ultima audiere de către anchetatori a mareșalului. Analizând jurnalul perioadei de detenție a grupului Antonescu la Jilava, rezultă și mai clar, din rapoartele făcute de gardieni, că Eugen Cristescu a fost scos prima oară ”pentru cercetări”  în noaptea de 13 spre 14 aprilie. Gardianul chiar consemnează că deținutul ” a adormit” când a fost readus în celulă. Pe 14, e scos din nou, pentru câteva ore din intervalul 15-23. În noaptea de 14 spre 15 aprilie iar e luat la audieri și, în fine, lunga depoziție se încheie pe 15. Totuși, textul pe caare sse bazează ”foiletonul” nu este interogatoriul din 15 aprilie luat de Dumitru Săracu, fiind, cel mai probabil, un răspuns scris, mai elaborat dat de Cristescu laa un set de întrebări care priveau acțiunea judecătorească.

Ce avea de spus atâtea zile Cristescu? Asta vom vedea, dar întâi să ”localizăm” declarația.

Lotul Antonescu

Imediat după evenimentele de la 23 august 1944, mareșalul Ion Antonescu este arestat împreună cu mai mulți apropiați, printre care fratele său, Mihai Antonescu. Cel mai informat om din țară, Eugen Cristescu scapă inițial de arestare, dispare, dar e prins. Timp ce doi ani, până în 1946, conducătorii guvernului care a condus România pe timpul războiului alături de Germania nazistă sunt anchetați în URSS. Readuși în țară, ei sunt deferiți Justiției populare, Tribunalul Poporului.

Procesul avea să înceapă în 6 mai a anului 1946 și să se încheie în aceeași lună prin sentința din 17. Pe 1 iunie, primii patru dintre cei condamnați la moarte, printre care și Ion și Mihai Antonescu, sunt executați.


Citește mai departe, GRATUIT, pe Evenimentulistoric.ro


În numărul 15 al Evenimentului Istoric puteți citi multe materiale interesante:

  • Ce a declanșat catastrofa de la Cernobîl, amănuntul tehnic despre care s-a aflat abia acum,
  • Cine a fost ”condeiul din umbră” la redactarea cărții ”Orizonturi Roșii”, a generalului Ioan Mihai Pacepa,
  • Masacrarea familiei Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei a fost făcută de un comando format din maghiari. Unul dintre ei va deveni, culmea, un simbol al luptei împotriva comunismului,
  • Scrisoarea prin care Ierusalimul îi mulțumea lui Nicolae Ceaușescu pentru acțiunile sale de politică externă.
  • O parte din articole le puteți citi pe site-ul www.evenimentulistoric.ro

Te-ar putea interesa și: