Dar asta nu e tot. Turcii au declanșat o nouă ofensivă în  Nordul Irakului. Luni seară, forța aeriană turcă a intrat în acțiune pentru a lovi fortărețele kurde PKK din munții Kurdistanului. Mai mult,  Ankara  amenință Israelul și se amestecă într-un nou război. În Yemen, o coaliție arabă condusă de saudiți încearcă să înăbușe prin orice mijloace insurgența Houthi sprijinită de Iran. Acum, turcii intră și ei în joc pe banii Qatarului.

Pentru moment, turcii încearcă să spargă unitatea coaliției arabe care luptă cu rebelii Houthi. În acest sens,  Ankara se folosește de fostul ministru al transporturilor din Yemen Saleh al-Jabwani. Erdogan și al-Jabwani au un lucru în comun- legăturile cu Frăția Musulmană. Turcii și-au fixat primul obiectiv-  să cucerească Shawba, o provincie sud-estică bogată în petrol..

Centrul de recrutare înființat al-Jabwani în Ataq, capitala Shabwa, a atras până acum 600 de luptători prin promisiunea unor solde eneroase. Armele de contrabandă cu care va fi înarmată noua armată urmează să fie plătite de Qatar.

În Libia, mizele sunt și mai mari mari – Erdogan se luptă pentru  două baze permanente în sudul Mediteranei. Acolo, și-a desfășurat direct propria armată, forța aeriană și marina (de asemenea, submarine, începând cu această săptămână). Alături de mercenarii aduși din Siria, soldații lui Erdogan luptă de partea  guvernului recunoscut de ONU de la Tripoli împotriva generalului rebel Khalifa Haftar din Benghazi.

Intervenția Turciei, care câștigă teren, l-a plasat pe Erdogan în conflict cu Vladimir Putin, care îl susține Haftar. Ankara este acum în negocieri cu liderii de la Tripoli pentru utilizarea bazei navale Misurata și a bazei aeriene al-Waitya, pe care GNA a recuperat-o recent cu ajutorul militar turc.


UE reînvie Imigrația: Erdogan are acum două pistoale la tâmplele Europei

Uniunea Europeană a devenit fabrică de dictatori? După Erdogan, acum îl susține pe Xi! 


Erdogan s-a descurcat deja destul de bine în aventura sa libiană. În noiembrie, a semnat cu guvernul de la Tripoli un acord maritim care a ignorat drepturile maritime ale Ciprului, Greciei și Egiptului în ceea ce privește zonele economice și exploatrea rezervelor de hidrocarburi. Turcia are în vedere, după încheierea ostilităților, și  afaceri avantajoase în Libia în ce privește energia și construcțiile.

Mișcările agresive ale Ankarei au început să supere din ce în ce mai mult statele din jur. Preocupările guvernului de la Atena cu privire la acordul maritim cu Libia și prezență militară a turcilor în Africa de nord  au fost probabil discutate la întâlnirea pe care premierul grec Kyriakos Mitsotakis și omologul său israelian Benyamin Netanyahu au avut-o la Ierusalim. Franța a cerut o reuniue a NATO pentru a pune în discuție modul în care acționează Turcia, deși este membră a NATO.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE