Taiwanul este zguduit de un val de acuzații de hărțuire sexuală și agresiune - declanșate de o emisiune Netflix despre care mulți spun că a dat naștere la o mișcare locală MeToo. Peste 90 de persoane au vorbit public în ultimele două săptămâni, acuzând oamenii din întreaga insulă. Acuzațiile s-au concentrat la început pe politică și pe Partidul Democrat Progresist (DPP), de guvernământ, iar mai mulți înalți oficiali și-au dat demisia.

Dar moda s-a răspândit rapid în societatea taiwaneză, acuzații fiind făcute și împotriva medicilor, profesorilor, arbitrilor sportivi și YouTuberilor. Sâmbătă, un diplomat polonez a fost acuzat de agresiune sexuală de un cercetător al unui think tank. Pentru multe femei, momentul este așteptat de mult într-o societate taiwaneză altfel lăudată la nivel global pentru politica sa progresistă și angajamentul față de egalitatea de gen.

Președintele Tsai Ing-wen, prima femeie lider a insulei, a prezentat scuze publice și a promis reformă. „Anterior, am avut cazuri unice de hărțuire sexuală, dar niciodată cu o asemenea amploare”, a declarat pentru BBC dr. Liu Wen de la Academia Sinica din Taiwan. „Este prima dată când multe dintre probleme sunt dezvăluite în același timp.” O femeie în vârstă de 30 de ani a declarat pentru BBC că a simțit impulsul de a căuta din nou dreptate după ce a fost hărțuită sexual de șeful ei, un celebru activist de mediu.

Când Tseng, așa cum dorește să fie cunoscută, a cerut pentru prima dată despăgubiri anul trecut, a spus că s-a lovit ca de un zide de piatră și cererea i-a fost respinsă. Dar când a vorbit online săptămâna trecută, a primit scuze de la locul de muncă și de la activist. De asemenea, acesta a demisionat, spunând că îi pare rău pentru o parte din comportamentul său. Între timp, căsuța ei vocală s-a umplut cu mesaje de la alte femei care își povesteau propriile experiențe cu acel individ.

Inspirați de ecran

O dramă TV locală difuzată de Netflix a fost cea care a declanșat primului val de acuzații. La sfârșitul lunii aprilie, Wave Makers, o emisiune despre angajații partidelor politice din Taiwan care lucrează în campaniile electorale, a debutat pe Netflix. Într-o scenă acum emblematică, o tânără asistentă se trezește singură cu mentorul ei - o purtătoare de cuvânt a partidului și personajul principal al serialului.

Îndrăznește ea să declare hărțuirea pe care a suferit-o din partea unui coleg de sex masculin, știind că o declarație publică ar dăuna statutului partidului și probabil propriei cariere? Ea decide să spună. Femeia mai în vârstă ascultă și se hotărăște să o ajute. „Să nu lăsăm asta să treacă”, spune ea, îndepărtând preocupările angajatei ei.

„Nu putem lăsa lucrurile să meargă atât de ușor. Altfel ne vom ofili și vom muri”. Această scenă a fost considerată drept apelul pentru momentul MeToo care mătură acum Taiwanul. Pe 31 mai, o fostă angajat al DPP a scris un eseu pe Facebook despre emisiune.  „Să nu lăsăm lăsăm lucrurile așa”, a scris Chen Chiemn-jou înainte de a descrie experiența de hărțuire sexual la locul de muncă. Când și-a făcut publică plângerea, ea a spus că supervizoarea ei - responsabilă cu afacerile femeilor ale partidului - a întrebat-o „De ce nu ai spus nimic?”, înainte de a o sfătui să îngroape cererea.

Un val de acuzații

Postarea lui Chen a inflamat Taiwanul și a devenit virală. Se pare că aceasta i-a motivat pe alții să vorbească despre experiențele lor de hărțuire și modul în care autoritățile le-au răspuns. După postarea lui Chen, o altă fostă angajată a DPP a spus că supervizorul ei a abuzat-o verbal și a împiedicat-o să depună plângerea cu privire la hărțuirea din partea unui alt coleg de sex masculin.

Mai mulți oficiali înalți ai DPP au demisionat, inclusiv Hsu Chia-tien, supervizorul în cazul lui Chen, care a fost suspendat din partid, și Yen Chih-fa, un consilier al președintelui care a negat acuzațiile de hărțuire sexuală din partea unui militant. Nici Yen, nici Hsu nu au răspuns solicitărilor BBC de a comenta acuzațiile.

Partidul de opoziție KMT a fost, de asemenea, lovit de acuzații. Săptămâna trecută, o jurnalistă a declarat că parlamentarul KMT Fu Kun-chi a sărutat-o cu forța la un eveniment de presă în 2014, acuzații negate de Fu. El și-a reiterat negarea publică către BBC, spunând că nu s-a angajat niciodată în nicio hărțuire sexuală față de femei sau subordonați. Un consilier KMT a susținut, de asemenea, hărțuirea de către o personalitate faimoasă a presei, care apoi și-a cerut scuze pentru comportamentul său, spunând că a fost beat și nu își amintește evenimentele din noaptea respectivă. Mai mult de 90 de cazuri au fost până acum documentate într-o bază de date online. 

Care a fost răspunsul

Egalitatea de gen a fost considerată o sursă de mândrie în Taiwan - mai ales în comparație cu China vecină, unde Beijingul a promovat rolurile tradiționale de gen și a făcut presiuni asupra femeilor să aibă mai mulți copii. Nu există femei în conducerea politică înaltă în China, în timp ce Taiwanul a fost condus de o femeie timp de aproape un deceniu. Reprezentarea femeilor în parlamentul din Taiwan este de 43%, mult mai mare decât media globală de 29%.

Președintele Tsai a răspuns rapid la acuzații, cerând scuze de două ori pentru eșecurile partidului său. Ea a declarat săptămâna trecută că cei care au vorbit despre hărțuirea sexuală sunt victime, nu creatori de probleme și le-a mulțumit pentru că și-au dezvăluit experiențele.

Momentul MeToo a venit într-o perioadă critică în politica taiwaneză. La fel ca în emisiunea TV, insula se pregătește pentru alegerile prezidențiale din ianuarie. La o zi după prima postare pe Facebook a personalului, președintele DPP și candidatul pentru alegerile din ianuarie, William Lai, și-a cerut scuze și a ordonat o revizuire a modului în care partidul tratează acuzațiile de agresiune sexuală. „Nu vom lăsa lucrurile să meargă așa”, a spus el, făcând referire la emisiunea TV Wave Makers.

El a propus o anchetă oficială asupra acuzațiilor și reforme pentru a consolida legile privind hărțuirea sexuală. Scenariștii emisiunii au spus că nu se așteptau niciodată la o reacție publică ca aceasta. Ei au declarat pentru BBC că speră că „prin reprezentări idealizate ale abordării hărțuirii la locul de muncă în teatru, oamenii pot găsi un limbaj comun pentru a-și exprima așteptările cu privire la modul în care ar trebui tratate astfel de probleme”.