O după-amiază cu susținătorii lui Călin Georgescu. Sirene și rugăciuni, la Curtea de Apel

Sursa foto: EVZ

Curtea de Apel București nu a mai fost, în după-amiaza de 15 decembrie, doar o instituție, a devenit o scenă. Una improvizată, zgomotoasă, fragmentată de sirene, steaguri și voci ridicate. În fața clădirii, admiratorii lui Călin Georgescu au ocupat intrarea principală, iar jandarmii și polițiștii au încercat să țină echilibrul fragil al mulțimii sub control și au dirijat traficul cu prudență.

La Curtea de Apel București a avut loc primul termen de judecată în dosarul în care este acuzat Călin Georgescu, alături de Horațiu Potra, de infracţiuni grave pentru destabilizarea României. Dar protestatarii sunt convinși că asistă la o nedreptate. Pentru ei, procesul lui Călin Georgescu nu este doar un act juridic, ci continuarea unei rupturi mai vechi, anume anularea alegerilor din 2024. 

Pentru ei, evenimentul este o rană deschisă, invocată obsesiv, strigată în sloganuri și scandări. Îi cer demisia lui Nicușor Dan, actualul președinte, iar furia lor se comprimă în lozinci aruncate în aer ca niște pietre. „Jandarmeria, apără hoția!”, „Călin Georgescu, președinte!”, „România, trezește-te!”, „Turul doi, înapoi” sunt doar trei astfel de lozinci.

Un protest trebuie acum transmis și pe TikTok

Mulți sunt live pe TikTok. Telefoanele ținute sus transformă protestul într-un spectacol continuu, transmis în timp real. Se filmează unii pe alții, se încurajează, se validează reciproc. 

Între scandări, își povestesc nemulțumirile, își reafirmă convingerile, îl laudă pe Călin Georgescu cu o devoțiune aproape religioasă și aruncă injurii spre „politicienii de la putere”, o categorie vagă, dar constant invocată.

De cealaltă parte a Dâmboviței, pentru câteva clipe, apare o pancartă pe care era scris „Întoarce-te la Moscova”. Un mesaj scurt, dar tăios. Iar reacția este imediată. Protestatarii s-au mobilizat rapid și distrug pancarta. Conflictul nu escaladează, dar tensiunea rămâne suspendată în aer.

„Totul din banii mei”

O doamnă din mulțime îmi povestește, cu voce tremurată, că este „foarte supărată” încă din ziua anulării alegerilor. Nu poate înțelege cum s-a putut face o asemenea „nedreptate”. Îmi spune că, în campanie, a ajuns pe un grup de susținători ai lui Călin Georgescu, că i-a plăcut „foarte mult” și că a început să-l promoveze în cercul ei de apropiați, la prieteni, rude, cunoscuți. 

„Am făcut și pliante pe care le-am împărțit prin oraș pentru oameni”, adaugă, cu o mândrie calmă. „Totul din banii mei”, a ținut ea să menționeze. „Și ca mine au fost mulți, nu doar din București, ci din toată țara. Ne-am unit și am vrut ca domnul Georgescu să fie președinte. Dar ne-am trezit apoi că nu mai putem vota pe baza unor minciuni, minciuni pe față. Noi ne-am săturat”, adaugă doamna protestatară. 

Ea subliniază clar că nu este nimic politic, pur și simplu așa a simțit să facă, să-l sprijine cum poate pe Călin Georgescu și să protesteze de fiecare dată față de anularea alegerilor din decembrie 2024. „Nu l-am cunoscut niciodată personal, nu avem nicio legătură. Dar l-am descoperit și mi-a plăcut mesajul dânsului, un mesaj de președinte adevărat”, adaugă doamna protestatară.

Între pereții groși ai Curții de Apel

În interiorul Curții de Apel București, atmosfera nu este mai relaxată. Un grup numeros de oameni s-a strâns în fața ușii unde are loc procesul. Prieteni, admiratori, colaboratori și jurnaliști așteaptă în tăcere sau șoptind, cu ochii fixați pe ușa închisă. Justiția, invizibilă, se desfășoară dincolo de pereții groși.

În timpul unei pauze de zece minute, Călin Georgescu iese pe hol pentru a discuta cu avocatul său. Gărzile de corp formează imediat un cerc strâns în jurul lor. Nimeni nu se poate apropia. 

Camerele de filmat și telefoanele se ridică instinctiv. Toate lentilele sunt ațintite asupra lui. Dar Călin Georgescu pare însă imun la această presiune. Celebritatea nu-l mai intimidează. De asemenea, nu răspunde la nicio întrebare a presei, păstrează suspansul.

Un detaliu atrage atenția. El se retrage cu avocatul lângă o fereastră care dă spre o curte interioară, nu spre stradă, nu spre protestul care îi scandează numele. Evită privirea mulțimii venite „pentru el”. O alegere care spune, poate, mai mult decât o declarație.

Un buchet de flori pentru președinte

Pe hol, o femeie se roagă, ea stă cu mâinile încrucișate, ochii închiși, murmură o rugăciune care pare adresată și sieși, și celui judecat dincolo de ușă. Puțin mai încolo, o mamă își trage fiul de mână și îi șoptește: „Nu-ți fie rușine! Am venit aici să-i dăm un buchet de flori președintelui.” 

Copilul poartă o insignă cu steagul României și se plimbă pe holuri cu neliniștea firească a vârstei, străin de gravitatea momentului.

Marian Ceaușescu și Stegarul Dac sunt, fiecare în felul său, omniprezenți. Cu telefonul în mână, mereu pregătiți să intervină, să comenteze, să provoace. Nu ratează nimic, au „cuvintele la ei” și întotdeauna pe cineva căruia să i se adreseze.

Per total, tensiunea parcă o tăiai cu cuțitul. Afară, la protest, și înăuntru, pe holurile Curții de Apel erau două lumi separate de ziduri, dar unite de o aceeași emoție brută.

Călin Georgescu: „Facem, așadar, un pas înainte”

După încheierea procesului, Călin Georgescu iese din sala de judecată și este din nou asaltat de mulțime. De data aceasta, se oprește și face câteva declarații.

„Am avut astăzi un termen de judecată, în care atât eu, cât și mai mulți colegi de-ai mei am ridicat o serie de cereri, de a căror soluționare va depinde, în ultimă instanță, și soluționarea celorlalte excepții. Facem, așadar, un pas înainte. Este un ritm normal de soluționare a cauzei”, a declarat Georgescu.

În fața camerelor și a mulțimii strânse în interiorul Curții de Apel, Călin Georgescu a reiterat ideea unei justiții care ar trebui să funcționeze autonom, ferită de presiuni și ingerințe din afara statului. 

„Noi avem încredere într-o justiție independentă și puternică, fără protocoale, fără coridoare tactice. Ce înseamnă justiție puternică? Înseamnă că trebuie să stea dreaptă în fața tuturor eforturilor de subjugare care au loc astăzi”, a continuat el. 

„Inimi adunate”

Mesajul său a fost reluat apoi într-un registru mai personal, adresat direct susținătorilor veniți la instanță, cărora le-a recunoscut rolul de sprijin și confirmare publică.

„Văzând atâta lume, atâtea inimi adunate, înțeleg că speranțele noastre nu se reduc la o simplă așteptare. Ele sunt susținute și împărtășite, validate, de un întreg popor român, căruia îi mulțumesc astăzi încă o dată, public”, a mai declarat Călin Georgescu.

În același discurs, a revenit asupra separării dintre actul de justiție și spațiul mediatic. A insistat că deciziile instanței nu ar trebui influențate de presiunea publică sau de spectacolul televizat. „Justiția este reprezentată ca fiind legată la ochi nu pentru că ar fi oarbă, ci pentru că trebuie să vadă principiile, nu oamenii”, a spus el. 

„De aceea vă spun încă o dată: justiția nu se face la televizor. Ea ține de conștiința intimă a judecătorilor”, a specificat Călin Georgescu. 

La final, tonul său s-a domolit, iar așteptarea verdictului a fost descrisă într-o cheie aproape meditativă, revendicată ca stare de liniște și încredere. „Eu aștept senin, convins fiind că acea zi va veni. În așteptarea ei, este bine să păstrăm nădejdea și credința în Bunul Dumnezeu și, mai presus de toate, dragostea de Dumnezeu și de aproapele”, a încheiat el.

În fața mulțimii

După declarații, iese în fața susținătorilor. Pe scările Curții de Apel, atmosfera capătă accente de miting. În josul treptelor îl așteaptă o mașină, iar în jurul, susținători de toate vârstele, mai vocali sau mai tăcuți, mai înverșunați sau mai resemnați, scandează neîncetat: „Călin Georgescu, președinte”.

Din boxe se aud cântece patriotice și steagurile României flutură în vântul rece. Înainte de a urca în mașină, Georgescu face cu mâna mulțimii. Gestul este suficient pentru ca vocile să se ridice și mai tare, ca un val care se sparge de fațada instituției.

După plecarea lui, haosul mai persistă câteva minute. Cinci, poate zece. Apoi, cineva din mulțime întreabă, aproape pragmatic: „Acum mergem la Parlament, da?”. Și, într-adevăr, convoiul de protestatari pornește la pas spre Parlamentul României.

Nu toți ajung însă până acolo. Unii se opresc la o cafenea, alții la un covrig. Protestul nu ține nici de foame, nici de cald. Între idealuri și nevoi, realitatea își face loc.

O fractură evidentă

„Șicanele” nu lipsesc. Un grup de tineri aruncă remarci către protestatari, iar un conflict verbal se iscă lângă intrarea la metrou. „Lăsați-ne cu Uniunea Europeană a voastră”, se aude din rândul susținătorilor lui Călin Georgescu. Nimic nu degenerează, dar ruptura dintre tabere rămâne evidentă.

Protestul din 15 decembrie de la Curtea de Apel București se încheie fără incidente majore, dar cu o senzație persistentă de fractură. Procesul lui Călin Georgescu nu este doar despre o sală de judecată și un dosar. Este despre o societate tensionată, polarizată, despre oameni care cred, oameni care se roagă, oameni care strigă și oameni care filmează. 

Iar Curtea de Apel București a devenit, pentru câteva ore, nu doar un loc al justiției, ci un nod în care se adună frustrări, speranțe și furii greu de desfăcut.