Odată cu extinderea Imperiului, Roma a devenit unul dintre cele mai bogate orașe ale lumii antice. Orașul era inundat de valuri de aur și argint care se revărsau necontenit in teritoriile ocupate. Iar o dată cu banii și-au făcut apariția și noi tentații. Romanilor au început să le placă distracțiile,  mâncărurile fine, sofisticate și vinurile.

Problema era că în Roma bogățiile se concentrau în vârful societății, iar de acolo erau distribuite și plebei, romanilor de rând. De aceea, cei care aveau nevoie de distracție trebuiau să-și caute un patron și să-i câștige bunăvoința. Iar acest lucru era posibil făcându-i servicii, lingușindu-l, lăduându-l și, în general, îndeplinindu-i toate cererile.

În schimb, era primit în casa patronului, în anturajul acestuia, la masa și, cel mai important la petrecerile acestuia, unde primea mâncare, băutură și distracție.

O petrecere a ierarhiilor sociale

Spre deosebire de simpozionul grecesc, unde participanții erau egali, beau din același vas cu vin și tratați la fel, petrecerile romane, convivium, erau total diferite. Felul în care erau organizate și în care se desfășurau reflecta exact inegalitățile din societatea romană. Chiar dacă era o petrecere, oaspeții nu erau lăsați nici un moment să uite care le este locul în societate.

Chiar dacă era destul e ușor de obținut o invitație la o petrecere de acest fel, organizată de un patrician roman, participanții erau tratați diferit, în funcție de valoarea și poziția socială. Locul la masă, calitatea vinului, a mâncării, a vaselor erau stabilite în funcție de această ierarhie.

În sala în care se organiza conviviumul era așezată o masă mare. O latură era lăsată liberă, iar pe acolo erau aduse felurile de mâncare și vinul. Pe celelalte trei laturi erau așezate divane pentru gazdă și pentru invitați. Romanii preferau să bea și să mănâce culcați.

Amfitrionul petrecerii și familia sa ocupa divanul din stânga, privind din față, în centru, erau așezați cei mai importanți oaspeți, iar pe cel din dreapta, invitații de rang inferior.

Cum decurgea conviviumul

Oată stabilite locurile invitaților la masă, se trecea și la stabilirea celorlalte detalii. Fiecare invitat avea la dispozițe un sclav care îl servea. Musafirii cei mai importanți primeau sclavi dintre cei mai arătoși, mai tineri și mai îndemânateci, în vreme ce invitaților de rang inferior le erau repartizați unii dintre cei mai puțin atrăgători.

Același lucru se întâmpla și cu vasele din care se servea mâncarea și băutura, acestea fiind împărțite în funcție de rangul invitaților. Amfitrionul și musafirii de rang superior primeau vase din aur sau chiar de sticlă, în vreme ce ultimii, cei din capătul mesei, inferiori, beau și mâncau din vase ciobite sau crăpate. Același lucru era valabil și în cazul vinului și al mâncărurilor.

Oricum, mâcarea și băutura era din belșug pentru toată lumea, cu toate aspectele neplăcute de mai sus, pentru că singurul scop al conviviumului era să arate tuturor cât de bogat și de puternic era amfitrionul.

Petrecerea ținea multe ore în noapte, iar pe parcursul ei, oaspeții beau și mâncau mult mai mult decât aveau nevoie. Nu era nimic neobișnuit să vezi indivizi care își băgau degetele pe gât ca să dea afară din stomac mâncărurile și vinul îngurgitate, ca să facă loc altor feluri de mâncare și altor cantități de vin.

Petrecerea se încheia târziu în noapte, iar oaspeții abia reușeau să ajungă pe la casele lor, mahmuri, tremurând și mirosind îngrozitor a butoi și a vomă.