Articolul meu de azi este despre un om. Despre un polițist adevărat, d-ăla ca în filmele americane. Care știa să fie și domn știutor de carte, dar și golan cu hoții, criminalii, spărgătorii, interlopii și alte „lighioane sau javre”. Este despre un ofițer de Poliție ucis cu intenție.

În ultimele două zile s-a vorbit și s-a scris despre comisarul Dan Hosu, care a fost găsit nevinovat de ultima instanță de judecată. Post-mortem. Căci pe 3 februarie, după ce i s-a mai înfipt un cuțit în rana sângerândă a denigrării, Dan Hosu a cedat. Confuzia ministrului Justiției legată de achitarea lui și valul de ură aruncat din nou asupra lui de niște tineri jurnaliști, mult prea apropiați de unii procurori pentru a descoperi ei realitatea, i-au fost fatale.

Comisarul Dan Hosu a murit la nici 69 de ani, după ce a văzut cum cariera soței sale, Georgiana Hosu, fosta șefă a DIICOT, a fost distrusă, după ce a simțit din plin că suferința copiilor lui era la fel de profundă ca a lui. O familie de oameni ai legii strivită de un sistem care, la un moment dat, a devenit ticălos. Nu trebuie să dezvolt ideea, pentru că de mulți ani de zile majoritatea românilor s-a convins cum s-a făcut justiție la ordin în țara asta.

Acum, Dan Hosu, fost şef al Serviciului de combatere a traficului cu migranţi din cadrul Direcţiei de combatere a crimei organizate a IGPR, a fost achitat după 7 ani de anchetă și procese. Și el și ceilalți inculpați din dosarul DNA.

De ce scriu despre acest om, când știrea despre achitarea lui a fost dată? Pentru că l-am auzit pe fiul lui cel mare, Vlad Hosu, avocat, că suferința lui și a familiei sale nu s-a sfârșit odată cu această achitare. Îl doare  faptul că despre tatăl său românii știu sau vor afla doar lucrurile mizerabile păstrate în memoria Google și consemnate într-un dosar fabricat de niște procurori DNA. Și are dreptate. Cazurile la care a lucrat tatăl său, din 1990 și până în anul 2000 - când a apărut Google în viața noastră, pot fi găsite doar în arhivele ziarelor tipărite. Și în amintirile noastre, a unor jurnaliști de investigații – puțini la număr rămași – care l-am cunoscut pe maiorul Dan Hosu, polițist de judiciar la Secția 2.

L-am cunoscut bine pe Dan, am colaborat cu el și cu echipa lui, polițiști dedicați meseriei și cu un curaj pe care azi nu-l mai întâlnești la angajații Ministerului de Interne decât rar de tot.

Până ca politicul să ne închidă ușile instituțiilor, ca să ne țină departe de informații delicate, eram în contact strâns cu polițiștii, cu procurorii, cu legiștii, cu judecătorii. Noi, ziariștii, investigam în teren orice caz de crimă, tâlhărie, viol, asasinat la comandă, trafic de droguri etc, la fel ca și echipa polițiști-procuror. De multe ori ceea ce afla reporterul le folosea și polițiștilor.

Dan avea un fler deosebit, o rețea de informatori bine structurată, cunoștea ca-n palmă o mare parte a sectorului 1, clanurile erau ținute sub control. Iar echipa lui de polițiști judiciariști nu avea odihnă până nu prindea infractorul. Știu atât de multe povești despre cazurile rezolvate de băieții de la Secția 2! Poate că Dan le-a povestit și celor patru copii ai lui, cu un har ardelenesc de care nu ducea lipsă. Cu siguranță însă că acești copii au crescut văzându-și tatăl rar acasă pentru că era la secție, că trebuia să rezolve cazul x sau y, lucruri care le-a dat măsura clară a devotamentului cu care Dan își făcea meseria.

După ce s-a căsătorit cu Georgiana, procuror la Parchetul General, spunea că și-a găsit echilibrul, că are echipă și acasă, că absentarea îi este înțeleasă. Nu era greu de înțeles că o iubea enorm, pentru că tot timpul vorbea despre cât de mult studiază când lucrează la dosare, cât e de inflexibilă când e vorba de lege. Iar Georgiana Hosu chiar a avut de făcut anchetă în dosare grele, devenite și ele subiect în presa acelor ani.

Într-o zi, s-a produs prima încercare de compromitere și scoaterea de pe șine a acestei familii. O înscenare a unui flagrant de mită cu polițistul Dan Hosu în rol principal. Un șoc pentru opinia publică, puțin credibil însă pentru ziariștii care-l cunoșteau pe ofițer. Acesta avea să demonteze acțiunea pusă la cale tot de ai lui din Poliție împreună cu un procuror, totul în favoarea unui afacerist trimis în judecată de Georgiana Hosu. Acest individ este și azi dat în urmărire internațională.

Viața a mers înainte, dar amărăciunea omului care lăsa totul deoparte când trebuia să-și facă datoria de polițist a rămas. După ce s-a schimbat puterea și conducerea Poliției Române, Dan a fost numit șef al Serviciului de combatere a traficului cu migranți. Am fost la biroul lui de pe strada Eforie pentru că perioada de sfârșit a anilor 2000 ne-a adus o intesificare a rețelelor de trafic de persoane, de migranți și de proxenitism. Eram interesată de subiect din perspectiva discuțiilor ce se purtau pentru admiterea României în Shengen. Omul acesta avea acum contacte cu polițiile din toată Europa, cunoștea filiere și traseele traficanților, își pusese la punct un sistem informațional așa cum avea cândva la secția de poliție. Tehnologia digitală începuse să fie prezentă ușor-ușor și în serviciul lor.

Munca de polițist a lui Dan Hosu nu mai era la vedere, ca altă dată. În schimb a soției sale, Georgiana Hosu era des prezentată în paginile ziarelor sau la tv. Iar într-o zi de la sfârșitul anului 2016 a căzut bomba: soțul șefei DIICOT, cunoscutul polițist Dan Hosu a fost reținut cu cătușe de procurorii DNA. Acuzații de corupție – trafic de influență și dare de mită, plus instigare la folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

I-au făcut dosarul extrem de rapid, astfel că pe 6 februarie 2017 procurorii DNA l-au trimis în judecată, alături de un alt coleg polițist și încă 3 civili. Prima instanță de judecată l-a achitat pe Dan de faptele de corupție, hotărând că fapta nu există și, pentru că trebuia să-l condamne, i-au dat 3 ani cu suspendare. Apoi, așa cum am spus, Dan a fost găsit nevinovat, ca și toți ceilalți care au fost achitați de judecătorii Curții de Apel București. O sentință venită prea târziu.

Un om a murit pentru că i s-a pregătit sfârșitul cu intenție. L-a îmbolnăvit și l-a ucis lent ideea că au reușit să-l transforme din polițist într-un infractor, că au strivit-o și pe Georgiana, aceasta demisionând de la DIICOT după condamnarea lui cu suspendare. Se ținea însă mândru, para situația mizerabilă cu vechiul lui umor și jargon.

M-a sunat cu puțin timp înainte să plece din lumea asta, înainte sau după sărbătorile de iarnă. Nu ne auziserăm de mult timp. Am sporovăit despre viață, copii, familie, boli, ne-am amintit de amici comuni, puțin despre ultimul termen al procesului, pe care îl aștepta. N-am apăsat pedala de ziarist, ca să-i cer detalii despre mizeria în care fusese târât. Am convenit să ne vedem când se va încălzi afară, când se vor deschide terasele.

N-am mai apucat primăvara, căci Dan Hosu a murit pe 3 februarie. Pe telefon mi-a rămas imprimat doar statusul lui: „Nu vei fi niciodată LUP dacă îți petreci timpul cu JAVRELE”. Fix ăsta era Dan. A vrut și a fost Lup, până când Javrele din jurul lui, atacând în haită, l-au doborât.