Cu atenţia furată de alegerile care bat la uşă şi jocurile murdare care le caracterizează, cu cancanuri ieftine şi dat la gioale mai ceva decât în curtea şcolii câd joacă două echipe din cartiere rivale, am uitat lucruri esenţiale, care au rămas în coadă de peşte. Dosare îngropate, despre care nimeni nu mai aminteşte nimic, în speranţa că timpul le va scufunda în uitare, iar faptele se vor prescrie. Vieţi de oameni pierdute. Sume colosale scurse de la bugetul de stat.

Nimic! Niciun fel de progres în toate aceste dosare deschise, la vremea respectivă, cu surle şi trâmbiţe. Scăpată de „virusul ucigaş” Covid 19, Justiţia părea că îşi va face datoria. Doar că Justiţiei de la noi, dar nu numai de la noi, virusul nu i-a atacat plămânii, ci memoria.

Motivele pentru care aducem din nou în discuţie acest subiect fierbinte, peste care unii încearcă să toarne apa uitării pentru a-l stinge, sunt două:

Unul de suflet. Acum, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, când se pomenesc morţii, oamenii şi-au amintit (în cazul că unii i-au uitat) de cei care au pierit în pandemie. Nu există, practic, niciun român căruia să nu-i fi pierit în acei ani cumpliţi măcar o rudă sau un prieten. Iar lor, acestor oameni nevinovaţi, trebuie să li se facă dreptate.

Aşa că, pentru toţi cei care speră că lururile se vor scufunda în uitare, să le spunem că nu, nu am uitat nimic. Nu am uitat de vaccinarea obligatorie şi despre faptul că această acţiune este considerată, conform Codului Deontologic al Medicilor adoptat la Nurnberg, nazism, nu am uitat de salvările care, în miez de noapte, pe străzile care oricum erau pustii şi ziua, alergau cu sirenele urlând şi girofarurile aprinse stârnind panică în populaţie. Nu am uitat de oamenii fugăriţi pe stradă şi băgaţi cu forţa în spitale. Nu am uitat de saloanele încuiate în care bolnavii strigau după ajutor,  nu am uitat de protocoalele morţii, nu am uitat de îngroparea cadavrelor în saci de plastic, de interdincţia familiilor de a se apropia şi a le ţine măcar o slujbă creştinească, nu am uitat de azvârlirea din reanimare a oamenilor operaţi de câteva ore şi nu am uitat despre multe, foarte multe astfel de atrocităţi.

Nu am uitat nici de „specialiştii” care ne luau la mişto, spunându-ne să ne vaccinăm vara, că dacă ne apucă iarna nevaccinaţi îngheaţă pământul şi o să ne coste mai scump groparii ca să ne sape gropile. Nu am uitat acele personaje sinistre care apăreau în fiecare seară la televizor şi raportau că au depăşit planul la amenzi la hectar. Că sunt vigilenţi. Atât de vigilenţi încât făceau dosar penal oricui încerca să filmeze şi să posteze pe reţelele de socializare realităţile din spitale. Sau realităţile de pe stradă. Acum, s-au dat la fund.

Apocalipsa pe care o propovăduiau autorităţile de la acea vreme, stând liniştite în biroul premierului la o băutură bună şi un trabuc scump, nu trebuia ştirbită în niciun fel. Nici măcar de medici specialişti, unii de renume mondial, care spuneau adevărul. Iar noi, jurnaliştii care am încercat să scriem realitatea, nu am uitat cenzura cruntă la care am fost supuşi.

Aşa cum nu am uitat miliardul de euro azvârlit pe nişte vaccinuri folositoare nimănui, care au şi fost aruncate la gunoi şi pentru care, deşi s-a făcut dosar penal, nu s-a mai întâmplat nimic. Toţi cei implicaţi zburdă liberi. Unii dintre ei sunt chiar implicaţi în actuala campanie prezidenţială.

Al doilea motiv pentru care am reamintit de acest subiect este venit din SUA. Se ridică furtună mare de peste ocean şi sunt sigur că ea va atinge şi România. Robert F. Kennedy jr. secretar al Departamentului Sănătăţii, echivalentul ministrului sănătăţii de la noi, disponibilizează nu mai puţin de 20.000 de funcţionari din domeniul sănătăţii. Pare o acţiune care se înscrie în eforturile administraţiei Trump de a reduce cheltuielile statului cu birocraţia. Dar nu este doar atât. „Nu reducem doar aglomeraţia birocratică. Realiniem organizaţia cu misiunea sa de bază şi cu noile noastre priorităţi în combaterea epidemiei de boli cronice”, a spus Robert F. Kennedy jr.

Şi mai este ceva. Ceva ce desluşim dacă analizăm din ce sectoare sunt cei concediaţi: 3.500 de angajaţi cu normă întreagă de la Food and Drug Administration (FDA, agenţia care se ocupă de controlul alimentelor, dar şi de autorizarea medicamentelor - n.r.),  Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) va concedia 2.400 de angajaţi, adică fix cei băgaţi până în gât în pandemie. Iar Administraţia pentru Pregătire şi Răspuns Strategic, în prezent o agenţie independentă cu 1.000 de angajaţi, va fi desfiinţată. De asemenea, Institutul Naţional pentru Sănătate va face o reducere de 1.200 de angajaţi în cele 27 de institute şi centre ale sale. Inclusiv cel de la Wuhan.

Aşadar, dincolo de economii şi aspectul financiar, sunt vizaţi funcţionari din domenii care au avut legătură cu pandemia.

Să mai adăugăm la toate acestea că Robert F. Kennedy jr, în timpul pandemiei, a scris o carte devenită best-seller: „Adevăratul Fauci, Bill Gates, Big Pharma şi războiul global împotriva democraţiei şi sănătăţii publice”.

Se pare că nici ei nu au uitat. Şi, cum spuneam, nici noi.