Evenimentul Zilei > Actualitate > “Nu-mi place mizeria morală” – Povestea unei românce curajoase din Italia
“Nu-mi place mizeria morală” – Povestea unei românce curajoase din Italia

“Nu-mi place mizeria morală” – Povestea unei românce curajoase din Italia

Liliana Neagoe o vâlceancă care trăieşte şi munceşte în Italia de mai bine de şapte ani are o poveste unică. A restituit portofele pierdute, a salvat viaţa unui copil şi cu fiecare ocazie a demonstrat italienilor că este un român corect şi cinstit. Însă, recunoştinţă pentru faptele sale nu a găsit-o la nimeni.

La aproape 50 de ani, Liliana Elena Neagoe se declară o persoană cu conştiinţa curată. La Jesi, în provincia Ancona, unde locuieşte împreună cu soţul ei, este cunoscută ca „Liliana, cea care lucrează pentru doctori”.
„Am venit în Italia în baza promisiunilor unor prieteni italieni ai soţului meu, dar planurile de acasă nu s-au potrivit cu cele de aici. În final, preotul Tobă, din Ancona, m-a ajutat să-mi găsesc un loc de muncă, pentru câteva ore, la o familie de medici unde făceam curăţenie. De atunci, am demonstrat că îmi fac treaba bine şi am fost recomandată şi altora. În prezent, lucrez în casele a patru familii de medici, în aproape 13 locaţii şi ajung să muncesc câte 50 de ore pe săptămână. Asta dovedeşte că pe unde am fost angajată am fost şi apreciată. De mult timp prietenii şi cunoscuţii îmi spun că în Italia, dacă nu ai recomandări bune, nimeni nu se uită la tine”, este de părere Liliana.
A găsit de patru ori portofele pierdute şi le-a restituit
Îi Italia se simte respectată mai mult ca niciodată, deşi înainte de a emigra a fost aceeaşi persoană corectă şi muncitoare. „În România am lucrat la o fabrică de piese radio-tv din Curtea de Argeş, mai apoi la un magazin, dar nu am simţit respectul pentru angajaţi, aşa cum îl simt aici. E o altă lume pentru mine. Poate şi datorită faptului că în Italia am trecut şi prin câteva peripeţii care au dovedit intergitatea mea.”
Liliana este cunoscută în localitatea marchegiană nu doar ca o bună colaboratoare familială, ci şi pentru aventurile prin care a trecut. A salvat viaţa copilului unei familii pentru care lucrează. „S-a întâmplat să fiu la locul potrivit, în momentul potrivit. Fetiţa patronilor, nefiind supravegheată atent de babysitter, a înghiţit un cărlig de rufe şi era pe punctul de a se sufoca. Am intervenit imediat cum am putut şi am chemat urgent unul dintre părinţi. Copilul a fost salvat şi credeţi-mă că m-am bucurat foarte mult că am evitat la timp o catastrofă.”
Incredibil poate pentru unii, Liliana a găsit de patru ori portofele pierdute, pline de bani şi documente şi de fiecare dată le-a restituit. A fost pe punctul de a fi chiar agresată de către un trecător, care ar fi vrut să-şi însuşească banii găsiţi. „Poate incredibil pentru mulţi, dar de fiecare dată am restituit ceea ce am considerat că nu-mi aparţine. Sunt convinsă că mulţi ar fi făcut la fel. Ceea ce m-a şocat a fost însă atitudinea unora. Spre exemplu, când am văzut că unei bătrâne îi căzuse portofelul şi un tânăr intenţiona să-l ia, am intervenit şi era cât pe ce să fiu agresată. Ulterior, bătrâna mi-a spus că era toată pensia ei, pe care abia o scosese de la poştă.”
"Am ţinut să-i spun că sunt româncă"
Atitudinea celor cărora le restituia documentele sau banii i-au lăsat Lilianei un gust amar. „Majoritatea abia mai deschideau gura să spună un mulţumesc. Eu nu aşteptam bani sau alte foloase, dar niciunul nu a ţinut cont că eu consumam bani pe telefoane şi timp pentru a merge la locul de întâlnire. O singură dată, o doamnă, pentru că îi restituisem nişte documente importante, a ţinut să-mi dea 20 de euro. Dar nu am vrut să-i primesc.”
Cu altă ocazie a fost pe punctul de a fi confundată cu un hoţ. „Într-un supermarket am văzut o geantă abandonată. Îmi atrăsese atenţia că suna telefonul din interior. Am întrebat pe cei din jur dacă nu le aparţiena geanta şi când toţi au dat din umeri, am luat-o să o duc la bancul de informaţii al magazinului. În urma mea venea proprietara, care pierduse geanta şi s-a comportat cu mine ca şi cum aş fi vrut s-o fur. Nu-ţi vine în cazurile astea mai bine să nu-ţi pese şi să te faci că nu vezi? Sau să devii un indiferent?”
Atitudinea pasivă a trecătorilor a intrigat-o pe Liliana nu doar odată. Pe o stradă principală luase foc buncărele de gunoi şi nimeni nu chema pompierii. „Observasem că flăcările devin din ce în ce mai mari. Am pus mâna pe telefon şi am chemat pompierii. Până la mine nu telefonase nimeni, iar fumul ieşea de ceva timp. Puteau să ardă copacii din jur sau să afecteze clădirile din apropiere. Nimeni nu se obosea să dea un telefon.”
Datorită Lilianei, patronul unui magazin de legume fructe a putut să observe la timp o greşeală de preţ. „Preţul era greşit pus în calculator, la mai puţin de jumătate. Era o diferenţă de aproape 4 euro. I-am atras atenţia vânzătorului şi a pus preţul real. Am ţinut să-i spun că sunt româncă. Să vadă că un străin a sesizat şi l-a informat. Toţi ceilalţi înainte au profitat şi au cumpărat cireşele la jumătate de preţ.”
Liliana a decis să rămână pentru mult timp în Italia, unde se simte respectată. Dar gândul de a se întoarce în patrie nu a părăsit-o definitiv. „Nu-mi lipseşte nimic aici, mă simt respectată pentru ceea ce fac, dar tot acasă mi-e gândul. Oricum pentru încă o bună perioadă rămân în Italia”.
Andi Rădiu,
Corepondenţă din Italia