Sforăitul poate ascunde numeroase boli şi nu e o metodă de răzbunare a celor cu care împărţim patul. Bărbaţii, vârstnicii şi persoanele supraponderale sunt cei mai predispuşi. Dacă se manifestă ocazional, nu sunt motive de îngrijorare, însă atunci când devine un obicei, liniştea celorlalţi trece pe locul doi. Sforăitul sabotează calitatea propriului somn şi, adesea, e nevoie de medicaţie pentru a induce odihna.

Sforăitul apare atunci când fluxul de aer inspirat pe gură şi nas în plămâni este obstrucţionat. Factorii care ne împiedică să respirăm corect în timpul somnului sunt multiplii: 1. Căile nazale blocate- Infecţiile sinuzale, deviaţiile de sept, polipii nazali ori alergiile de sezon, toate pot declanşa sforăitul. 2. Lipsa tonusului muscular în zona limbii şi gâtului - Muşchii respectivi pot deveni prea “relaxaţi", ceea ce le permite să alune înapoi spre căile respiratorii. Substanţe din compoziţia unor somnifere, alcoolul, plus înaintarea în vârstă contribuie la pierderea elasticităţii limbii şi gâtului. 3. Îngroşarea ţesutului tiroidian - Apare la persoanele supraponderale. Copiii cu amigdalele umflate sunt, de asemenea, predispuşi la sforăit. 4. Omuşorul prea mare - Apendicele musculos supendat de marginea posterioară a cerului gurii poate îngreuna fluxul aerului. Sforăitul nu vine singur Oamenii afectaţi de această boală riscă să dezvolte şi alte probleme de sănătate, precum apneea, o tulburare responsabilă de întreruperile somnului. Persoanele afectate se trezesc des, chiar fără să-şi dea seama şi dorm "iepureşte", ca să se asigure că respiră normal. Apneea duce la oboseală, lipsa de concentrare, iar studii recente au arătat că merge mână în mână cu depresia şi riscul de infarct.