Statul american Washington a adoptat în acest sens un text de lege pentru transformarea corpurilor defuncților. Experimente similare se află în curs și în Belgia, statul far al Uniunii Europene.

În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă”, spunea părintele chimiei moderne, Antoine-Laurent Lavoisier. Un citat mănușă în lucrativa cruciadă pentru o planetă cât mai „eco”, unde moartea trebuie să devină și ea „environmentally friendly”. Astfel, din ce în ce mai multe voci se ridică pentru a aplica, chimic și organic, zicala „țărână ești și în țărână te vei întoarce”. Aceasta pentru a „reduce impactul morții asupra mediului”.

Jamie Pedersen, democrat ales în Senat din statul Washington, a depus, în 16 februarie, un proiect de lege care „extinde oportunitățile disponibile” defuncților și familiilor lor. În limbaj neprogresist aceasta se traduce așa: înmormântarea sau incinerarea defuncților sunt practici tradiționale, dar păcătuiesc pentru că sunt poluante. Pedersen a propus soluția pentru salvarea planetei: hidroliza alcalină prin care corpurile defuncților sunt dizolvate într-o baie chimică (o practică legalizată în 16 state americane, notează Le Monde) și, în special, transformarea oamenilor în compost, „humusarea corpului”. Textul de lege, adoptat de legiuitorul din Washington, nu mai așteaptă decât semnătura guvernatorului democrat, Jay Inslee, pentru a intra în vigoare, precizează New York Times. Data intrării în vigoare ar putea fi 1 martie 2020.

Petiții pentru o legislație

Deocamdată, practica transformării oamenilor în compost nu este autorizată în nici o țară. În Belgia, o dezbatere a fost lansată de câțiva ani de către (evident) o fundație, „Metamorphose pour mourir, puis donner la vie”. Fundația are ca scop declarat „integrarea transformării corpurilor în compost cât mai rapid în legislație, lansând și o petiție care a strâns rapid 27.000 de semnături. Apoi, în ianuarie 2018, grupului Ecolo al consiliului comunal din Mons a depus o moțiune pentru recunoașterea „humusării” ca modalitate legală de înmormântare. În octombrie anul trecut, Consiliul comunal din Liege a aprobat cu unanimitate o moțiune vizând recunoașterea principiului „humusării”. „Universitatea catolică din Louvain va proceda la teste pe doi porci. Rezultatele finale sunt așteptate anul viitor”, informează radio-televiziunea publică din Belgia, RTBF.

Reciclarea în fertilizant de sol

Pe site-ul său (Humusation. org) care are elemente grafice similare celor folosite de companiile de reciclat deșeuri, fundația ”Metamorphose” descrie procesul „humusării”. După îndepărtarea hainelor și a bijuteriilor, decedatul va fi învelit într-un giulgiu făcut dintr-o țesătură „frumoasă și biodegradabilă” și așezat pe un fel de targă din oțel inoxidabil. „Este vorba de un proces controlat de transformare a corpului de către micro-organisme într-un compost alcătuit din straturi subțiri de lemn, rămășițele umane transformându-se, în 12 luni, într-un humus sănătos și fertil”. În continuare, „transformarea se va face deasupra solului, organismul fiind depus într-un compost și acoperit cu un strat de materie vegetală zdrobită”. ”Într-un an, humusarea (...) va produce mai mult sau mai puțin de 1,5 m³ de supercompost”.

Un proces ecologic, practic și ieftin

Cei ce promovează transformarea oamenilor în îngrășăminte naturale revendică, evident, caracterul „ecologic” al procedurii. „Spre deosebire de înmormântare, procedura nu necesită sicriu, cheltuieli pentru consesionarea unui loc de veci în cimitir, cheltuieli cu piatra funerară, cu cavoul, taxe pentru îmbălsămare, etc. În plus, nu poluează pânzele freatice”. Și, „spre deosebire de incinerare, ea nu generează aruncarea de resturi toxice în atmosferă sau în canale” și nici „un consum nerezonabil de energie fosilă (+/- 200 litri echivalent carburant/persoană)”.

„Nu necesită nici închirierea de spații pentru urne (columbarium) și nici nu deteriorează straturile de suprafață ale solului în cazul când se alege la dispersia” cenușii defunctului. În definitiv, pledează partizanii transformării morților, „procesul creează un humus bogat, utilizabil pentru a îmbogăți pământul”. Și mai departe? „Odată ce corpul este complet transformat în humus, familia poate recupera o găleată din acest compost”, scrie site-ul francez Simplifia, care se prezintă ca „ o referință în funeralii”. De altfel, și în Franța există voci din rândurile militanților și politicienilor care consideră „fără sens” ca oamenii să „mai polueze pământul după moartea lor”.

 

Sacralitatea rămășițelor umane

În statul Washington, o companie, Recompose, plănuiește deja să construiască un prim centru de „humusare” a defuncților. Dar există o problemă pe altarul ecologiei: procesul a fost estimat ca având un cost de 5.000 de dolari (4.400 de euro). Mai puțin ca o înmormântare clasică dar mult mai mult ca o incinerare la crematoriu. Pe de altă parte, o generalizare a unei asemenea practici se va lovi de opoziția bisericii catolice, a recunoscut Jamie Pedersen. Politicienii belgieni își pun la rândul lor întrebări: transformarea oamenilor în compost aduce atingere „elementului sacru al rămășițelor pământești”. Și că, odată legalizat acest procedeu se va deschide calea către un drum periculos care va duce în final la generalizarea lui. Alte voci din Europa consideră că legislația propusă de statul Washington a mers prea departe, că nu mai există nici o barieră etică și că ființa umană este transformată în deșeu ce urmează să fie reciclat. Astfel că dispare respectul față de viață, față de moarte și apare un nou tip de comerț cu corpul uman, sub pretexte umanitare, filantropice și mai ales ecologice. Unii estimează că adoptarea unei legislații pentru reciclarea defuncților va aduce și probleme de natură medico-legală.

 

Dar e suficient de „eco”?

Alții au pus în discuție realul caracter ecologic al acestei practici, evidențiind „trecutul alimentar și medicamentos al defuncților, pentru că el influențează riscurile de poluare a nivelurilor solului prin lichidele organice sau poluare gazoasă”. „Durata vieții este însoțită de un consum de medicamente care pot avea un impact asupra mediului”. Acum câțiva ani, James Olson, directorul unei companii de pompe funebre din Wisconsin și președinte al grupului de lucru privind înhumarea ecologică din cadrul Asociației naționale de pompe funebre din SUA, explica: „percepția vizavi de ritualurile funerare poate evolua rapid. „Cu cincizeci de ani în urmă, incinerarea părea dezgustătoare”, a reamintit el, estimând că „trebuie să treacă un timp ca humusarea să se impună”.