Premierul Tăriceanu şi-a menţinut nominalizarea, în ciuda solicitării preşedintelui Băsescu de a propune un nou ministru.

Călin Popescu-Tăriceanu a respins, ieri, solicitarea lui Traian Băsescu de a reununţa la propunerea Noricăi Nicolai pentru funcţia de ministru al justiţiei. Tăriceanu îi reproşează lui Băsescu faptul că a invocat doar argumente de imagine, şi nu legale şi îi reaminteşte că el însuşi a fost implicat în scandaluri precum dosarul „Flota“ sau cel referitor la casa din Mihăileanu.

Premierul îi cere lui Băsescu să o învestească în funcţie pe Norica Nicolai „în cel mai scurt timp“. Potrivit purtătorului său de cuvânt, Valeriu Turcan, preşedintele l-a invitat astăzi pe premier la o discuţie „pentru a debloca situaţia creată la Ministerul Justiţiei“. Contraatacul juridic Tăriceanu invocă decizia Curţii Constituţionale în cazul ministrului de externe, Adrian Cioroianu, potrivit căreia preşedintele României nu are drept de veto la nominalizarea unui ministru. Premierul afirmă că şeful statului nu poate să-i solicite premierului să propună o altă persoană pentru funcţia de ministru, nici „pentru că nutreşte o antipatie politică şi personală faţă de persoana nominalizată“, nici „din cauza faptului că a avut o relaţie politică mai tensionată cu respectiva persoană“ şi nici dacă „a identificat un alt candidat care, în opinia sa, ar fi mai bun“. Contraatacul mediatic Replica lui Tăriceanu nu s-a rezumat la motive legale, dar s-a dorit şi un contraatac din punctul de vedere al imaginii, pe motiv că preşedintele însuşi s-a aflat în centrul unor scandaluri. „Dacă ar fi să vorbim despre argumente de imagine şi despre cazuri controversate, vă reamintesc doar două cazuri în care dumneavoastră aţi fost implicat: dosarul «Flota» şi casa achiziţionată în strada Mihăileanu, pe vremea când eraţi primar al Capitalei.“ Tăriceanu a ţinut să adauge: „Ar fi nedrept să analizăm doar aceste două cazuri pentru a judeca mandatele dumneavoastră de primar al Capitalei sau de preşedinte al României. Am convingerea că acelaşi lucru ar trebui să îl evitaţi şi dumneavoastră acum, în ceea ce o priveşte pe doamna Norica Nicolai“. Premierul îi reproşează preşedintelui că nu a avut acelaşi tip de reacţie şi în cazul Monicăi Macovei, fostul ministru al justiţiei. „Acum un an, doamna Monica Macovei era implicată într-un scandal public în legătură cu modul în care părinţii Domniei Sale au câştigat în justiţie un imobil naţionalizat. Atunci, nu aţi susţinut că doamna Monica Macovei ar trebui să renunţe la funcţia de ministru al justiţiei, nici că imaginea Justiţiei ar avea de suferit sau că ar scădea încrederea în Justiţie la nivelul opiniei publice şi al partenerilor europeni“, scrie Tăriceanu. Cu toate că a acceptat nominalizarea Noricăi Nicolai doar pe baza insistenţelor radicalilor din PNL, disputa cu Traian Băsescu îl motivează acum pe premier să descopere abilităţile în domeniul juridic al acesteia.

Tăriceanu spune că Nicolai este un bun specialist în Drept, care cunoaşte problemele care există încă în justiţie şi are voinţa de a continua procesul de reformă şi că ar putea fi un foarte bun ministru al justiţ iei. „Întârzierea acestei numiri poate conduce la perturbarea gravă a activităţii instituţiilor din sfera judiciară“, mai argumentează şeful guvernului. Premierul îşi încheie scrisoarea într-un ton imperativ. „Vă solicit deci să o numiţi cât mai curând posibil pe doamna Norica Nicolai în funcţia de ministru al justiţiei.“ REPLICI Strategia PNL Guvernul ar putea sesiza, din nou, Curtea Constituţională dacă „se va depăşi termenul legal de 45 de zile pentru numirea Noricăi Nicolai“, a anunţat, ieri, secretarul general al guvernului Ilie Bolojan.

Pe de altă parte, fostul consilier prezidenţial Renate Weber a comentat ieri că Băsescu nu ar dori să aibă un ministru liberal al justiţiei în momentul alegerilor de la CSM. „Cred că este o dovadă de iresponsabilitate din partea preşedintelui Băsescu să stea atâtea săptămâni cu nominalizarea doamnei Nicolai.“ CURTEA CONSTITUŢIONALĂ Băsescu reclamă din nou guvernul În plină tensiune în relaţia cu Palatul Victoria, preşedintele Traian Băsescu îşi împinge conflictul cu guvernul din nou în braţele judecătorilor Curţii Constituţionale.

În paralel cu scrisoarea prin care i-a cerut premierului Tăriceanu un alt candidat pentru Ministerul Justiţiei decât Norica Nicolai, şeful statului a sesizat marţi Curtea Consituţională să arbitreze „conflictul juridic între guvern şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT)“ pe care îl conduce. Băsescu reproşează guvernului condus de Tăriceanu, care este şi vicepreşedinte al CSAT, „că s-a pus mai presus de lege“ prin faptul că nu a cerut „avizul obligatoriu“ al Consiliului înainte de a emite două ordonanţe de urgenţă referitoare la instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. Una dintre ordonanţele care riscă să fie declarate neconstituţionale se referă la reorganizarea Ministerului Internelor şi Reformei în Administraţie, iar cealaltă pune sistemul pensiilor militare de stat în concordanţă cu cel european.

Cel puţin pentru prima ordonanţă, avizul era de altfel la îndemâna executivului, actul normativ fiind emis pe 25 aprilie 2007, în timpul suspendării lui Băsescu, când CSAT era condus de Nicolae Văcăroiu. Dincolo de „acţiunea guvernului de a submina CSAT-ul“ pe care o consideră „de neacceptat“, Băsescu acuză executivul că a „viciat votul parlamentarilor“ care au aprobat ulterior ordonanţ a omiţând să precizeze că avizul nu a fost niciodată cerut.

În 2007, Curtea Constituţională a fost mai solicitată ca oricând să arbitreze disputa politică preşedinte-guvern sau preşedinteparlament.

Pe masa judecătorilor s-au tranşat, cel puţin pe moment, neînţelegerile legate de suspendarea preşedintelui, de dreptul acestuia de a respinge numirea unui ministru, de legea referendumului, de reorganizarea guvernului şi chiar de uninominal. FĂRĂ DREPT DE VETO Miza prezidenţială, una strict politică Gestul preşedintelui Traian Băsescu de a-i cere premierului un candidat „necontroversat“ a fost unul eminamente politic. Hotărârea Curţii Constituţionale legată de precedentul Cioroianu, pe care şeful statului a invocat-o în sprijinul cererii sale, îi dă acestuia „dreptul de a verifica corespunderea pentru funcţie a candidatului şi de a cere primuluiministru o altă propunere“, nu însă şi dreptul de veto.

Reacţia previzibilă a lui Tăriceanu, de a ţine la nominalizarea iniţială şi a-l obliga practic pe Băsescu să o valideze în cele din urmă, făcea din start ca miza acestui gest să nu fie negocierea pentru un nou candidat, ci mai degrabă atenţionarea asupra unui ministru-viitoare ţintă electorală. Gestul lui Băsescu nu poate fi separat nici de intenţiile clare de a maximiza impactul asupra opiniei publice a criticilor sale. Obiecţiile prezidenţiale, care, potrivit aceleiaşi hotărâri a Curţii, ţin practic locul avizului consultativ dat premierului de comisiile parlamentare înainte de învestirea iniţială a unui guvern sau de remaniere, puteau fi de altfel făcute încă de pe 17 decembrie, când Norica Nicolai a fost propusă oficial de Tăriceanu.

Băsescu a aşteptat însă 29 de zile, până după Sărbători, forţând până aproape de limită termenul de 45 de zile, echivalent interimatului, până la care ar trebui să desemneze un nou ministru. (Anca Simina)