Exerciții nordul Norvegiei / sursa foto: captuă video
Din cuprinsul articolului
La aproximativ jumătate de milă în interiorul unui munte din nordul Norvegiei, Regatul Unit își conturează planurile de război.
Militarii britanici şi responsabilii de apărare ai aliaţilor s‑au deplasat la Bodø, aşezat între mare şi piscuri acoperite de zăpadă, la cercul polar, pentru a repeta scenariul prin care Rusia ar putea declanşa o activitate ostilă la uşa sa.
Exerciţiul are loc la un an după un fictiv armistiţiu în Ucraina. Participanţii — lideri din ţări nordice şi baltice — primesc rapoarte de presă, actualizări parţiale de informaţii şi postări în social media despre tulburări pro‑ruse într‑o ţară vecină şi trebuie să decidă cum acţionează.
Exercițiu militar britanic în Norvegia
Exerciţiul se concentrează pe un cadru realist: după un armistiţiu imaginar în Ucraina, autorităţile nordice şi baltice simulează confruntarea cu „tulburări civile pro‑ruse” într‑o ţară învecinată.
Participanţii, inclusiv miniştri ai apărării şi generali, sunt furnizaţi cu:
- articole din ziare despre incidente;
- actualizări fragmentare de informaţii de intelligence;
- postări pe reţelele sociale care semnalează o creştere a activităţilor subversive.
Sarcina lor este să evalueze cea mai adecvată reacţie.
Scenariul nu este pur ipotetic. În ultimii ani s‑au înregistrat atacuri neexplicate asupra cablurilor submarine baltice, drone şi aeronave ruse care au încălcat spaţiul aerian al NATO şi un număr crescut de nave ruseşti care au ameninţat apele britanice — toate indicând vulnerabilitatea aşa‑numitului „înalt nord”.
Importanţa geografică a locului ales pentru exercițiu
Bodø, un oraş norvegian situat la nord de Cercul Polar, devine baza unor exerciţii strategice. Prin locaţia sa, între fiorduri şi lanţuri montane, regiunea oferă un teren ideal pentru antrenamente în condiţii severe de frig, zăpadă şi teren alpin, precum şi pentru simulări de apărare în zone costiere şi maritime extinse.
De asemenea, frontiera nord‑atlantică şi arctică capătă importanţă sporită în contextul în care topirea gheţii deschide căi maritime anterior inaccesibile şi amplifică competiţia pentru resurse.
În acest cadru, capacitatea de intervenţie rapidă pe flancul nordic al NATO devine tot mai relevantă.
Rolul Regatului Unit şi alianţei Joint Expeditionary Force
După anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, Regatul Unit s‑a oferit să conducă un grup de ţări europene cu idei similare şi a înfiinţat coaliţia de 10 naţiuni numită Joint Expeditionary Force (JEF).
Exerciții marina britanică / sursa foto: captură video
Un reprezentant britanic al apărării declara:
„Acestea sunt ţările unde agresiunea rusă este experienţa de zi cu zi. Ele trăiesc alături de prezenţa militară rusă.”
Obiectivul JEF este să poată acţiona rapid, în timp ce mecanismul tradiţional al NATO, care implică decizii comune ale celor 32 de state membre, poate lua mai mult timp să se mobilizeze.
Zonele gri, provocări pentru vecini
Deşi nordul arctic a fost mult timp o zonă de forţă rusă, modul de acţiune al Moscovei „se diversifică” şi creează noi provocări pentru vecinii săi. Trebuie remarcat că, pe lângă ameninţările convenţionale, apar şi cele de tip hibrid sau din „zona gri” (gray‑zone), unde liniile între război convenţional, spionaj, sabotaj şi influenţă politică sunt blurate.
Un general norvegian remarca:
„Vedem China că îşi intensifică activitatea şi învaţă prin mai multe cercetări şi activităţi în Arctica decât o facem noi.”
Aceste schimbări includ:
- Creşterea activităţii navei ruseşi şi a rotaţiilor de submarine în regiunea nord‑atlantică;
- Exerciţii aeriene şi maritime extinse, care implică atât piese de forţă convenţională, cât şi misiuni de descurajare rapidă;
- O atenţie sporită la infrastructura sensibilă, cum ar fi cablurile submarine, zonele maritime importante şi rutele logistice nordice.
Resurse, provocări şi întrebări privind eficienţa
Pe de o parte, JEF pare pregătită să devină instrumentul de intervenţie rapidă pe flancul nordic; pe de altă parte, analiştii semnalează că forţele nu sunt întotdeauna la nivelul maxim de ambiţie.
De exemplu:
„Activele maritime şi aeriene dedicate înaltului nord sunt limitate, iar importanţa strategică tot mai mare a Arcticului cere alegeri dure, dar clare în ce priveşte alocarea resurselor.”
Un alt analist spunea:
„JEF … nu a reuşit cu adevărat să îşi atingă scopul şi trebuie să‑şi recâştige elanul.”
Dincolo de resurse, răspunsul operaţional şi autoritatea decizională rămân puncte de atenţie. Un parlamentar britanic (care a solicitat anonimat) observa:
„Deşi este capabil de dislocare, nu cred că este în prezent împuternicit să o facă, nu în mod adecvat.”
Logistica arctică şi nevoia de infrastructură specializată
Un alt aspect esenţial al apărării flancului nordic este logistica: condiţiile extreme – temperaturi sub zero, ţărmuri îngheţate, zăpadă abundentă şi infrastructură limitată – cer echipamente şi planificare specifice. De exemplu, navele spargător de gheaţă reprezintă un element cheie în regiune.
Exerciții nordul Norvegiei / sursa foto: captură video
Conform estimărilor:
- Rusia ar avea aproximativ 50 de spargătoare de gheaţă, dintre care cel puţin 13 capabile de operare arctică şi 7 nucleare.
- Regatul Unit nu are planuri imediate de achiziţie a unui astfel de vas, deşi experţii spun că ar fi util.
Într‑o declaraţie:
„Rusia trăieşte în Arctica … Trebuie să ne intensificăm eforturile pe partea europeană, pe partea americană, să învăţăm cu adevărat să trăim în marea polară acoperită de gheaţă.”
Amenințările din partea Rusiei se modifică permanent
Regatul Unit şi aliaţii săi nordici îşi intensifică pregătirile pe flancul arctic al Europei, reflectând o schimbare de paradigmă în materie de securitate
. Însă pe măsură ce ameninţările se diversifică — de la război convenţional la activităţi hibrid‑înfruntare, sabotorat şi presiuni maritime –, provocările logistice, de resurse şi de coordonare cresc.
Scenariile de tip „zona gri”, necesitatea intervenţiei rapide şi infrastructura arctică devin punctele centrale ale strategiei de apărare.
