Uniunea Europeană a adoptat recent un nou instrument de pedepsire a încălcărilor grave ale drepturilor omului. O nouă armă menită să consolideze greutatea UE pe scena internațională și capacitatea acesteia de a apăra drepturile omului în lume.
Anunțată de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în timpul discursului său privind starea UE, această „lege Magnitsky” europeană permite vizarea prin sancțiuni a persoanelor fizice sau juridice. De stat sau nu, indiferent de naționalitatea sau țara în care ar fi avut loc încălcările.
În vara anului 2020, două evenimente au dezvăluit neajunsurile politicii externe europene în apărarea drepturilor omului.
În cazul otrăvirii disidentului rus Alexei Navalnîi, ca și în cazul represiunii violente a mișcării de protest din Belarus, Uniunea Europeană a luat poziții puternice. Dar nu a reacționat la fel de repede și de puternic cum ar fi dorit șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, scrie touteleurope.eu.
În timpul discursului său privind starea Uniunii, Ursula von der Leyen a declarat: „Indiferent că încălcări ale drepturilor omului au loc în Hong Kong, Moscova sau Minsk, Europa trebuie să reacționeze ferm la acecste evenimente care se derulează pe scena internatională”.
Lărgirea gamei de sancțiuni
O concluzie care a determinat-o să anunțe pregătirea unei „legi Magnitsky” europene, o nouă cutie de instrumente menită să consolideze apărarea drepturilor omului. În noiembrie 2020, Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate au propus, prin urmare, să lărgească gama de sancțiuni puse la dispoziție de Uniune.
Până în prezent, UE putea impune în principal sancțiuni sectoriale și teritoriale (de exemplu, împotriva industriei nucleare din Iran). Prin urmare, ele erau îndreptate numai împotriva unor țări specifice.
În completare, această nouă „lege europeană Magnitsky”propune introducerea de sancțiuni adresate persoanelor și entităților responsabile sau implicate în încălcări grave ale drepturilor omului. Comparativ cu regimul global deja în vigoare, această nouă armă face posibilă adaptarea sancțiunilor și disocierea statelor de autorii acestor acte condamnate.
Un regim de pedepse valabil pentru trei ani
Astfel sancțiunile vor putea viza persoanele implicate oriunde în lume, chiar dacă faptele nu sunt comise în țara lor de origine. Un dispozitiv care oferă mai multă flexibilitate prin simpla constrângere a unei persoane și nu a unei țări, evitând astfel prejudiciul adus populației civile din țările de origine ale persoanelor în cauză.
Aceste sancțiuni variază de la interzicerea intrării pe teritoriul Uniunii Europene până la înghețarea activelor disponibile în aceasta din urmă. Acest nou instrument ar trebui să permită Uniunii să acționeze mai rapid și mai eficient în cazul unor încălcări grave ale valorilor sale.
La 7 decembrie, miniștrii de externe au aprobat acest nou regim mondial de sancțiuni al UE, valabil pentru trei ani.
Acest regim global de sancțiuni este inspirat în mare măsură de legea americană cunoscută sub denumirea de „ Magnitsky act” adoptată de Congresul american și promulgată de președintele Barack Obama în Decembrie 2012.
Corupția, lăsată pe dinafară
Legile Magnitsky i-au vizat pe cei responsabili pentru moartea lui Serghei Magnitsky, un avocat rus care a murit în 2009 în arest preventiv după ce a fost torturat, pentru dezvăluirea unui caz masiv de corupție în care au fost implicați ofițeri ai Ministerului de Interne rus. Abordând inițial lupta împotriva corupției, legea a fost extinsă la lupta împotriva drepturilor omului.
Prin urmare, vorbim de „ legea europeană Magnitsky” pentru a desemna la regimul de sancțiuni globale al Uniunii Europene. Cu toate acestea, regimul european se concentrează doar asupra încălcărilor grave ale drepturilor omului și nu combate corupția, spre deosebire de legislația SUA.
Unanimitate, nu majoritate calificată
Neajuns al acestei legi, Consiliul Afacerilor Externe al UE a refuzat să permită adoptarea sancțiunilor cu majoritate calificată, ci cu unanimitate.
Aceasta înseamnă că, dacă un stat membru are relații privilegiate cu o țară terță pe care UE ar dori să o sancționeze, ar putea, prin urmare, să blocheze procesul de apărare a intereselor aliatului său.
Ecologistul german Hannah Neumann, vicepreședinte al Comitetului pentru drepturile omului, se teme că acest proces decizional poate împiedica acțiunea UE în apărarea drepturilor omului: „În trecut, am văzut statele membre ale UE care își exercită puterea de veto pe baza preferințelor lor naționale (...) Regret să văd că Consiliul a menținut procedura de unanimitate pentru orice înregistrare viitoare. Un vot cu majoritate calificată ar fi permis luarea unor decizii mai rapide și mai eficiente cu privire la problemele urgente ale drepturilor omului”.
Datorită acestei legi Magnitsky, Uniunea Europeană speră totuși să schimbe comportamentul actorilor. Și să exercite presiuni asupra statelor terțe care încalcă drepturile omului în lume pentru a descuraja încălcările grave și încălcările libertăților fundamentale.
30.000 de apărători ai drepturilor omului, protejați de europeni
Legea europeană Magnitsky se înscrie într-un lung istoric European în materie de apărare a drepturilor omului. Un element constitutiv al identității UE, după cum se amintește de articolul 2 din Tratatul Uniunii Europene.
Este, de asemenea, una dintre orientările majore ale mandatului actualului președinte al Comisiei Europene. În prezentarea orientărilor sale politice , Ursula von der Leyen a cerut o Europă „ mai ambițioasă acasă pentru a prelua conducerea pe scena europeană”.
O ambiție la care răspunde programul strategic 2019-2024 al Consiliului european, reamintind necesitatea ca UE să „apere valorile și modul său de viață și sî ajute la modelarea viitorului planetei”.
Chiar mai devreme, între 2012 și 2019, Uniunea Europeană adoptase succesiv două „planuri de acțiune în favoarea drepturilor omului și a democrației” care defineau ambițiile și prioritățile acțiunii externe europene. pentru apărarea libertăților fundamentale.
În aceste texte, Uniunea Europeană își definește obiectivele. Însă și arsenalul de instrumente pentru combaterea încălcărilor drepturilor fundamentale. De exemplu, Uniunea Europeană a protejat peste 30.000 de apărători ai drepturilor omului din întreaga lume. Totul printr-un mecanism prevăzut în acest scop.
În plus, Uniunea Europeană poate utiliza și alte regimuri specifice pentru a sancționa utilizarea armelor chimice, cyberatacurile sau terorismul.