Anunțată de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în timpul discursului său privind starea UE, această „lege Magnitsky” europeană permite vizarea prin sancțiuni a persoanelor fizice sau juridice. De stat sau nu, indiferent de naționalitatea sau țara în care ar fi avut loc încălcările.

În vara anului 2020, două evenimente au dezvăluit neajunsurile politicii externe europene în apărarea drepturilor omului.

În cazul otrăvirii disidentului rus Alexei Navalnîi, ca și în cazul represiunii violente a mișcării de protest din Belarus, Uniunea Europeană a luat poziții puternice. Dar nu a reacționat la fel de repede și de puternic cum ar fi dorit șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, scrie touteleurope.eu.

În timpul discursului său privind starea Uniunii, Ursula von der Leyen a declarat: „Indiferent că încălcări ale drepturilor omului au loc în Hong Kong, Moscova sau Minsk, Europa trebuie să reacționeze ferm la acecste evenimente care se derulează pe scena internatională”.

Lărgirea gamei de sancțiuni

O concluzie care a determinat-o să anunțe pregătirea unei „legi Magnitsky” europene, o nouă cutie de instrumente menită să consolideze apărarea drepturilor omului. În noiembrie 2020, Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate au propus, prin urmare, să lărgească gama de sancțiuni puse la dispoziție de Uniune.

Până în prezent, UE putea impune în principal sancțiuni sectoriale și teritoriale (de exemplu, împotriva industriei nucleare din Iran). Prin urmare, ele erau îndreptate numai împotriva unor țări specifice.

În completare, această nouă „lege europeană Magnitsky”propune introducerea de sancțiuni adresate persoanelor și entităților responsabile sau implicate în încălcări grave ale drepturilor omului. Comparativ cu regimul global deja în vigoare, această nouă armă face posibilă adaptarea sancțiunilor și disocierea statelor de autorii acestor acte condamnate.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE