Niculina Moica explică ce a învățat din perioada în care a fost o „dușmancă a poporului”. O lecție pentru generația de azi

Niculina Moica, președinta Asociației Foștilor Deținuți Politic din România (sursă foto: arhiva EVZ)

Muzeul Național de Istorie a României, alături de Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, a inaugurat o expoziție-eveniment dedicată femeilor care au căzut pradă mașinăriei represive a regimului comunist. 

Expoziția, intitulată „Dușmance ale Poporului”, va putea fi vizitată între decembrie 2025 și februarie 2026, de miercuri până duminică, în intervalul orar 09:00 – 17:00.

Niculina Moica, o „dușmancă a poporului”

La vernisajul de lansare a fost prezentă și Niculina Moica, președinta Asociației Foștilor Deținuți Politic din România. Ea însăși o „dușmancă a poporului”. Era membră a organizației anticomuniste de elevi „Uniunea Tineretului Liber” din Reghin când a fost arestată pe data de 15 iunie 1959. 

Pe atunci, avea aproape 16 ani, dar asta nu a contat, căci a fost condamnată oricum de către Tribunalul Militar Cluj. Sentința dată atunci era de 20 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Iar peste cinci ani, perioadă în care a stat la penitenciarele Târgu Mureș, Jilava, Botoșani, Arad și Oradea, a fost eliberată la 23 iunie 1964. 

În cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei, ea spune că povestea ei este doar una dintre miile de astfel de destine. „Am cunoscut foarte multe dintre ele, dintre aceste femei, dintre dușmance ale poporului, căci așa s-a gândit regimul comunist să ne catalogheze”, explică Niculina Moica.

Ce de învățat din asta?

Președinta Asociației Foștilor Deținuți Politic din România spune că cei de vârsta sa, și poate și cei mai tineri, își amintesc fie din experiențele proprii, fie din poveștile părinților sau bunicilor cele întâmplate în 1989. 

„Dar acum, în 2025, se pare că se uită foarte repede și foarte mult. Observ cu tristețe acest val de nostalgie în ceea ce privește perioada comunistă. Și mă uimește că nu puțini sunt cei care își doresc comunismul înapoi”, adaugă Niculina Moica. 

Ea spune cum, de-a lungul anilor, a încercat să aducă în față acea parte negativă a erei comuniste din România prin prezentarea propriei sale povești. Iar o astfel de expoziție face ca vocea sa și a celor cu povești similare să fie și mai sonoră. 

„Sper ca lumea să vină la această expoziție și, de ce nu, să fie mai atentă. Pentru că, în general, lumea acum se ocupă cu altceva, mai puțin expoziții și e păcat. E o formă de a ne descoperi pe noi ca oameni”, a punctat Niculina Moica. 

Rezistența feminină

Niculina Moica este de părere că femeile acceptă mai greu ca lumea din jurul lor să se degradeze „pentru că, fiind mame, în mod special, își doresc pentru copiii lor să evolueze, nu să se degradeze”.  

„Femeile au tăria și rezistența să lupte pentru ca societatea să se tindă spre bine”, mai spune ea. „În cazul deținutelor din perioada comunistă, foarte multe au fost soții de fugarii și cădeau apoi victime ale sentimentului de iubire. Nu au vrut să-și trădeze soții. Trebuie să ai o tărie foarte mare”, completează președinta Asociației Foștilor Deținuți Politic din România.

„Dușmance ale poporului”

Așa cum se întâmplă într-un sistem totalitar, mecanismul opresiv comunist nu a făcut diferențe de vârstă, gen, sănătate sau nivel de educație atunci când și-a îndreptat furia asupra celor considerați indezirabili. 

În categoria „dușmanilor poporului” nu au fost incluși doar adulți, ci și minori, nu doar bărbați, ci și numeroase femei. O analiză întocmită de Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet relevă că 5,31% dintre persoanele încarcerate din motive politice în România comunistă au fost femei.

Indiferent dacă au fost condamnate prin sentințele tribunalelor militare sau au primit așa-numitele pedepse administrative, mii de femei au suportat rigorile detenției în închisorile și lagărele din țară. 

Acestora li se adaugă alte câteva mii deportate în 1945, ca etnice germane, în 1949, ca moșierese, sau în noaptea de Rusalii a anului 1951, precum și numeroase femei din Basarabia și Nordul Bucovinei trimise în Siberia pentru simplul fapt că erau românce.

O expoziție-eveniment

Expoziția „Dușmance ale poporului” aduce în fața publicului chipurile a 71 de femei încarcerate în perioada comunistă din motive politice, etichetate de autoritățile vremii drept „dușmani ai poporului” din cele mai diverse pretexte. 

Era vorba fie despre legături cu Occidentul și acuzații de „înaltă trădare”, fie de implicarea în mișcarea de rezistență din munți sau pentru opoziția lor față de confiscarea pământurilor în timpul colectivizării. Unele au devenit victime ale represiunii doar pentru că erau mamele, soțiile, fiicele sau surorile unor persoane considerate ostile regimului.