Înclinația spre artele plastice se vede de timpuriu, din copilărie, când stând afară pe bancă, Grigorescu desena în creion portretele prietenilor săi. Mai apoi, drumul l-a purtat în ucenicie timp de doi ani la un zugrav și miniaturist pe nume Anton Chladek. De la el a învățat pictura în detaliu cu pensulă subțire, fapt pe care și l-a însușit în viitoarele iconițe pe care le va vinde la iarmaroc sau în picturile unor mănăstiri.
Micul iconar, de numai 15 ani, muncește mult și ajunge să vândă plante culese din Herăstrău pentru a face banii necesari de culori și ustensile. Talentul său unic și irepetabil devine ușor remarcabil în societatea secolului XIX, fiind solicitat în mod special pentru pictura unor mănăstiri importante precum Agapia sau Zamfira.
Tânărul excela și uimea prin expresivitatea chipurilor de sfinți pe care îi reda atât de vii și de umani. Pasiunea pentru care s-a născut pune tot mai mult stăpânire pe sufletul său, simțind cum îl mistuie dorul și setea de cunoaștere. Alexandru Vlahuță ne oferă o notă explicativă în acest sens: " Și așa fraged și puțintel cum era, ardea de neastâmpăr, de setea de a zbura, de a pleca în lume, de a lupta, de a ispiti necunoscutul, vraja și primejdiile depărtărilor, tăcut și încrezător în el, ca prâslea cel năzdrăvan din basme.
Cine știe dacă nu au într-adevăr presimțirea chemării lor pe lume copiii aceștia predestinați, în sufletul cărora, ca floarea în mugur, se pregătește să înflorească sufletul unui popor! Altfel, cum să înțelegi siguranța cu care se duc năzdrăvanii aceștia drept la ținta lor, cu toate și peste toate greutățile ce li se pun în cale?".
După mai multe încercări nereușite de a primi un ajutor din partea statului român, în 1861, la intervenția lui Mihail Kogălniceanu, Grigorescu primește o bursă cu care pleacă la Paris pentru studii. În căutare de mari opere de artă, de noi sensuri ale culorii, tânărul ajunge să facă cunoștință cu tendințele inovatoare în materie de pictură și reușește, în genialitatea sa, să meargă dincolo de curentele acelei epoci. Nicolae Grigorescu, asemeni unui iscusit culegător de roade, alege și metamorfozează învățăturile primite în noi modalități de a-și exprima trăirile cutezătoare prin intermediul cromaticii și a luminilor.
În 1862, se prezintă la Școala Națională de Arte Frumoase, însă nu se regăsește în mediul academic rigid și continuă să studieze pe cont propriu, frecventând adesea muzeul Luvru și Biblioteca Națională. Punctul culminant al acestei experiențe franceze este " Școala de la Barbizon", un sat din sudul Parisului, unde un grup de artiști pasionați de pulsul frumosului, se despovărează de normele academice și aleg să simtă liber!
Recomandările noastre
