Nichita Stănescu i-a dedicat un catren, iar critici ca Alex Ştefănescu i-au comparat stilul cu cel al lui Panait Istrati. Însă cu un amendament: "Spre deosebire de Istrati, Fănuş Neagu nu are simţul tragicului; situaţiile deznădăjduite reprezintă la el doar un mijloc de biciuire a senzualităţii".
Personaj pitoresc pe scena literară, Fănuş Neagu, decedat în această dimineaţă la Spitalul Elias, a legat prietenii cu mulţi dintre contemporanii săi. Unul dintre cei mai buni prieteni ai săi a fost scriitorul Ion Băieşu, pe care l-a cunoscut la Şcoala de Literatură. "Ursuz mereu ca după un chef", aşa cum îl descrie Alex Ştefănescu în România literară, Fănuş Neagu avea să aibă legături strânse şi cu Nichita Stănescu. Acesta avea să îl descrie în câteva cuvinte, înşirate într-un catren: "Ursul acesta blând şi calm şi bleg, Fănuş,/ e apucat de nimeni ca de doruri; -/ dă cu sărutul numai doar în zboruri/ iar iernii lumii e învârtecuş".
Fănuş Neagu a fost mereu un tip masiv şi asta făcea ca omul "rău de gură", cum spune Ştefănescu, să-şi impună mai uşor vocea. Într-o destăinuire, reluată de Alex Ştefănescu în România literară, Neagu dădea de înţeles că este de părere că actul de a scrie îi oferă scriitorului un soi de imunitate, care justifică chiar şi gesturile scandaloase. Înainte de primul roman, reclamă ca "la meciurile cu Cassius Clay"
Sugestiv este şi titlul nuvelei de debut "Duşman cu lumea" (1954). Alex Ştefănescu îşi aminteşte că Fănuş Neagu este genul de om care este "gata oricând să se pupe zgomotos pe obraji cu adversarii". După alte povestiri şi chiar o piesă de teatru ("Scoica de Lemn" - 1967), Neagu are parte de o publicitate fantastică înaintea lansării primului roman, "Îngerul a strigat". Ştefănescu descrie atmosfera de la lansarea romanului, care venea "după câţiva ani de promisiuni nerespectate şi după o publicitate asemănătoare cu aceea dinaintea meciurilor cu Cassius Clay" (Muhammad Ali, mare campion american la box).
Imediat după momentul lansării, criticul şi istoricul literar Cornel Regman publică un foileton intitulat "îngerul a strigat, criticii s-au predat". Faima lui Neagu creştea an cu an, iar, în 1976, publica un alt roman, "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe", care se vrea o replică la "Craii de Curtea-Veche", al lui Mateiu Caragiale. Se bucură în acele momente de privilegiile unui clasic în viaţă, fiind inclus în manualele şcolare şi în seria "Biblioteca pentru toţi".
După Revoluţie însă, Fănuş Neagu avea să îşi piardă statutul. Criticii tineri îi reproşează că a devenit manierist, dar Alex Ştefănescu are o altă părere, exprimată tot în România Literară: "Ei (criticii tineri - n.r.) au dreptate din punct de vedere tehnic, dar sunt în esenţă nedrepţi, uitând să precizeze că e vorba de un mare talent care se repetă". UMBRE Fănuş după 1989, omul "reţetelor previzibile" Iată opinia unuia dintre criticii tineri, Marius Chivu, exprimată în urmă cu câţiva ani în Observatorul Cultural: "Bine primit de critică încă de la debut, intrat relativ repede în manual şi cu o ascensiune rapidă în establishment-ul cultural al epocii antedecembriste, prozatorul a pierdut, până la urmă, cum se spune, pe mâna lui. Cine n-ar fi vrut sa avem un realism magic al nostru?! Ignorând amendamentele criticii (care, deşi timide, au existat), Fănuş Neagu a făcut dintr-o formulă literară destinată, aş zice, oricând şi în orice literatură, unei bune audienţe şi fără a face rabat de calitate artistică, o reţetă previzibilă care şi-a pierdut prin supralicitare orice savoare. Ca-n anecdota populară în care ţiganca, apucându-se să facă cozonac, a tot înlocuit ingredientele (făina cu mălaiul, zahărul cu sarea etc.), din zgârcenie dar şi dintr-o completă lipsă de chemare spre culinar, încât, până la urmă, nu i-a ieşit decât o mămăligă mai roşiatică".
Însă toate nuvelele, povestirile, romanele şi piesele de teatru la un loc nu au contribuit la popularitate lui Fănuş Neagu pe cât au făcut-o cronicile lui sportive, axate aproape în exclusivitate pe fotbal. Care-i diagnosticul? "Cancer, dar tu poartă-te ca un intelectual şi scrie neoplasm!" "Acum douăzeci-treizeci de ani, în subsolurile întunecoase ale Casei Scânteii, tipografii se adunau în fiecare noapte în jurul linotipistului care culegea cronica sportivă a lui Fănuş Neagu şi o citeau pe măsură ce era culeasă", îşi aminteşte Alex Ştefănescu. Ceea ce îi atrăgea pe oameni era modul în care scriitorul le vorbea despre o pasiune comună, fotbalul. Neagu era spiritual, aşa cum dovedea şi într-un interviu acordat anul trecut jurnalistului Ovidiu Ioaniţoaia.
Când l-a întrebat despre ultimii ani, în care s-a tot plimbat prin spitale, Neagu a răspuns cu umor, poate prea mult umor: "Cancer, dar tu poartă-te ca un intelectual şi scrie neoplasm!". Alţi scriitori pasionaţi de sport, Radu Cosaşu şi Adrian Păunescu, nu s-au bucurat de popularitatea lui Neagu. Scriitorul are şi o explicaţie pentru cel din urmă, plină de patimă microbistică: "Păunescu n-a iubit niciodată fotbalul, a iubit doar Craiova în îngîmfarea lui frumoasă şi creatoare", poveste el în Gazeta Sporturilor. Citiţi şi: A murit Fănuş Neagu. Ultima scrisoare: "Fotbalul e un fumător de pipă stinsă" Fănuş Neagu, către jurnalişti: Urât mai trăiţi, domnilor! Cornel Dinu: "Fănuş Neagu a murit neîmpăcat. Doamne, de ce şi cât mă mai laşi să trăiesc?" Viaţa scriitorului Fănuş Neagu în imagini Traian Băsescu: "Fănuş Neagu va rămâne în amintirea noastră"
Recomandările noastre
