Se pare că acest lucru a fost corect. Însă de la o țară care pretinde un statut special în CSI, în mod evident ne puteam aștepta la mai mult.
Au trecut aproape 30 de ani de la destrămarea URSS-ului, însă în acest timp Moscova nu a reușit să obțină niciun fel de progrese în problema Karabahului, nu a constrâns autoritățile de la Erevan și de la Baku să ajungă la o înțelegere.
Conflictul a fost pur și simplu înghețat de stăruințele diplomatice de serviciu, sperându-se că azerii și armenii nu vor începe să tragă. Cu toate acestea, ei au început să tragă, iar Rusia nu poate opri vărsarea de sânge.
În Republica Belarus, Moscova s-a solidarizat cu președintele care a pierdut încrederea unei părți importante a societății și care se menține la putere datorită celui mai primitiv instrument – violența polițiștilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Nici măcar nu au existat încercări de a intra în dialog cu adversarii lui Aleksandr Lukașenko, de a-l face pe acesta să înțeleagă, de a juca rolul de mediator, de pacificator.
În loc de asta s-au auzit afirmații despre perfidul Occident și despre revoluțiile portocalii. Rusia a pariat pe menținerea șubredului echilibru geopolitic în prezent, însă riscă să piardă Belarusul viitorului.
Recomandările noastre
