În urmă cu cinci ani, mișcările unor nave au început să atragă atenția: ruta lor urma cablurile submarine de telecomunicații, prin care trec majoritatea comunicațiilor din lume (97% din trafic) și tranzacțiile financiare.
„Ar fi îngrijorător să auzim că o țară trafichează cabluri de comunicații”, a comentat un purtător de cuvânt al US Navy, fără a intra în detalii, care au fost clasificate. Și încă sunt.
Evident, având în vedere că economiile țărilor occidentale se bazează din ce în ce mai mult pe tehnologia informației, orice sabotaj al unuia sau mai multora dintre aceste cabluri submarine ar avea consecințe incalculabile.
Dar cea mai probabilă amenințare este cea a spionajului. Un domeniu care este, de asemenea, bine cunoscut de Marina SUA pentru că a folosit, în acest scop, submarinul USS Halibut, acesta din urmă colectând informații „ascultând” comunicațiile flotei sovietice din Pacific în anul 1970 (Operațiunea Ivy Bell). Această misiune a fost preluată de atunci de submarinul USS Jimmy Carter.
În Franța, această amenințare a fost menționată pe scurt în octombrie 2017. „Zonele maritime se află în centrul tensiunilor în creștere, prin rolul lor central în globalizarea fluxurilor de tot felul, inclusiv digitale (cabluri submarine), resurselor pe care le conțin și dezvoltării capacităților navale și aeriene de atac la distanță”.
Ținta Moscovei în caz de conflict
Dar, în general, acest subiect este evocat cu prudență în Hexagon. În timpul unei audieri în Senat, un an mai târziu, ministrul francez al Forțelor Armate, Florence Parly, fusese interogată cu privire la amenințările care ar putea viza aceste cabluri submarine. „Cred că într-o cameră poate mai închisă am putea discuta despre aceste subiecte destul de confidențiale”, a spus Florence Parly.
Cu toate acestea, Marina franceză a abordat problema într-un număr al revistei sale Cols Bleus pentru a contura, în termeni generali, acțiunile pe care le întreprindea atunci pentru a monitoriza și proteja cablurile de telecomunicații.
Această preocupare este împărtășită și de Marea Britanie, unde un raport copios a fost prezentat în decembrie 2017 de către Policy Exchange. Potrivit acestuia din urmă, sabotarea cablurilor submarine ar putea face parte din strategia din Rusia în cazul unui conflict.
Acest lucru a fost confirmat la acea vreme de șeful Statului Major al Forțelor Armate Britanice, care la acea vreme era Air Chief Marshal Stuart Peach (care a devenit ulterior președintele comitetului militar NATO).
„Vulnerabilitatea cablurilor submarine în fața riscului sabotajului rus constituie o amenințare economică potențial catastrofală”, a spus el.
„Pe lângă noile sale nave și submarine, Rusia continuă să își perfecționeze capacitățile neconvenționale și războiul informațional. Prin urmare, trebuie să continuăm să ne dezvoltăm forțele navale împreună cu aliații noștri pentru a egala modernizarea flotei rusești”.
„Oceanografii” lui Putin
Cu toate acestea, problema cablurilor submarine nu este ridicată atât de des cum ar trebui, cu excepția cazului în care o navă rusă atrage atenția, așa cum a fost cazul, anul trecut, cu Yantar , o navă de cercetare oceanografică care tine de Direcția Generală pentru Cercetarea Apelor Adînci (GUGI, din cadrul Ministerului rus al Apărării).
Sau atunci când un submarin rusesc oarecum special a fost detectat în Golful Biscaia ... În orice caz, securitatea cablurilor submarine a fost în meniul discuțiilor reuniunii miniștrilor apărării din țările membre NATO, la 23 octombrie.
Întrebat cu privire la faptul că marina rusă „sondează agresiv rețelele submarine de cabluri de comunicație”, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a subliniat „importanța crucială” a acestora pentru că „transmit marea majoritate a datelor de comunicații globale” și că„ prin urmare, această problemă are o mare importanță atât pentru societatea civilă, dar și pentru diverse capacități militare”.
Fără a cita acțiuni atribuite Rusiei, Stoltenberg a făcut referire la un raport care prezintă o alertă privind „vulnerabilitățile legate de cablurile submarine și importanța capacității de a proteja infrastructura submarină”.
„Cred că este important să rezolvăm această problemă, deoarece trebuie înțeles că majoritatea acestor cabluri aparțin unor interese private și se țtie unde se află. Și asta le face potential vulnerabile. Așadar, trebuie să le monitorizăm potențialele vulnerabilități. Acesta face parte din motivul pentru care am produs acest raport”, a explicat apoi fostul prim-ministru norvegian, citat de Opex 360.
NATO are, potrivit acestuia, „instrumente” pentru a monitoriza și proteja aceste cabluri submarine de amenințări. Și această misiune este una dintre cele atribuite noului Comandament Atlantic al NATO, cu sediul în Norfolk, Statele Unite.
Această structură a fost creată (sau mai degrabă recreată, deoarece, în trecut, exista sub denumirea de „Comandament Aliat Atlantic – SACLANT) pentru a asigura protecția căilor de comunicație maritimă între Europa și America de Nord.