Este vorba de navele amiral ale Parisului și Londrei, portavioanele Charles de Gaulle și HMS Queen Elizabeth.
În cadrul acordurilor Lancaster House referitoare la cooperarea lor în domeniul apărării, Franța și Marea Britanie și-au afișat ambiția de a dobândi „capacitatea de a desfășura o forță navală de atac integrată franco-britanică formată din elementele celor două țări”, pentru a permite Marinei Naționale franceză și Royal Navy să„ lucreze în cea mai strânsă coordonare pentru următorii treizeci de ani”.
Această ambiție a fost apoi în conformitate cu cea care fusese definită cu câțiva ani mai devreme, când Parisul și Londra au planificat să construiască trei portavioane în comun, din care unul în beneficiul marinei franceze și două pentru nevoile Royal Navy. Dar acest proiect s-a destrămat.
Oricum, în elanul acordurilor de la Lancaster House, britanicii și-au anunțat intenția de a modifica configurația celor două viitoare portavioane, și anume HMS Queen Elizabeth și HMS Prince of Wales, instalându-le catapulte (configurație CATOBAR) în locul unei trambuline pentru decolarea avioanelor (configurație STOBAR). Acest lucru ar fi permis astfel creșterea interoperabilității nu numai cu marina franceză, ci și cu marina americană. Și asta a necesitat achiziționarea de avioane F-35C (versiunea navală a avionului dezvoltat de Lockheed-Martin, SUA) și nu a avioanelor F-35B (versiunea cu decolare scurtă și aterizare pe verticală).
Dar, încă o dată, un astfel de proiect a fost greu de susținut pentru finanțele publice britanice, costul modificării configurației celor două viitoare portavioane fiind prea mare. Ca urmare, intențiile afișate în 2010/2011 au trebuit revizuite în jos. Și, de acum înainte, cooperarea franco-britanică în această materie se situează la nivelul compoziției grupurilor lor aeronavale respective, o navă a Royal Navy putând integra escorta portavionului francez și invers.
Acum că HMS Queen Elizabeth este pe punctul de a avea pronunțată capacitatea operațională inițială (IOC), mulțumită, în treacăt, contribuției avioanelor F-35B de la US Marine Corps , în curând se vor deschide noi perspective.
În orice caz, sugerează declarația publicată la 2 noiembrie de Florence Parly, ministrul francez al Forțelor Armate, și de Ben Wallace, omologul său britanic, cu ocazia celei de-a zecea aniversări a acordurilor Lancaster House.
„Forțele noastre navale naționale colaborează strâns împreună, bilateral și în cadrul NATO, pentru a asigura securitatea maritimă în Atlanticul de Nord și în Extremul Nord. Imediat ce a fost posibil, ne-am coordonat și ne-am sprijinit reciproc desfășurările maritime în Golf și regiunea Indo-Pacific”, au reamintit mai întâi cei doi miniștri.
„Încercăm să dezvoltăm această cooperare și mai mult”, au subliniat ei.
„Acum zece ani, ne-am stabilit și obiectivul de a avea, la începutul anilor 2020, capacitatea de a desfășura un grup aeronaval franco-britanic bazându-se pe resursele franceze și britanice. De atunci, navele și forțele britanice au oferit sprijin periodic desfășurărilor lui Charles de Gaulle , în timp ce Marina franceză a sprijinit activitatea Marinei Regale pentru a menține actualizate abilitățile și experiența operațională a portavioanelor britanice”, au urmat doamna Parly și domnul Wallace.
Și, ca atare, cei doi au anunțat, „suntem încântați că, anul viitor și pentru prima dată, Queen Elizabeth va putea coopera cu Charles de Gaulle și rămânem hotărâți să atingem în această zonă un nivel inedit de sprijin și angajament reciproc fără precedent în anii următori”, scrie Opex 360.
Detaliile acestei „cooperări” viitoare nu au fost specificate în această declarație comună. Pentru moment, se vorbește despre o desfășurare a portavionului Queen Elizabeth și a escortei sale în regiunea Indo-Pacific și, mai precis, extremul orient .
În ceea ce privește portavionul Charles de Gaulle, profilul viitoarei sale misiuni nu a fost încă dezvăluit oficial. Dar este probabil că se va întoarce în Pacific, după ce s-a concentrat anul acesta pe Mediterana și Atlanticul de Nord.
Foto: Opex 360