Moș Crăciun, cel mai mare DUȘMAN al lui Ceaușescu. Deciziile CONTROVERSATE luate de DICTATOR

Moș Crăciun, cel mai mare DUȘMAN al lui Ceaușescu. Deciziile CONTROVERSATE luate de DICTATOR

Unul dintre obiceiurile de sute de ani care încă aduce fericire în sânul familiilor este cel legat de Moș Crăciun. Care, însă, a avut o viață grea în epoca ceaușistă.

Legendarul erou al copiilor, care pornește din Polul Nord și împrăștie cadouri copiilor din întreaga lume a fost șters, însă, de Ceaușescu. Și înlocuit cu Moș Gerilă. Motivul pentru care a survenit această schimbare ține de dorința comuniștilor atei de a șterge din conștiința colectivă tradiția creștină a Crăciunului.

Mai mult, zilele de Crăciun erau lucrătoare, bradul de Crăciun devenise Pom de iarnă, iar Moș Gerilă venea de Anul Nou.

La începutul anilor 50, comuniştii au decis să-l retragă forțat la pensie pe Moş Crăciun şi să-l înlocuiască cu Moş Gerilă, o invenţie pe care Ceauşescu îl voia ateu.

Ne puteți urmări și pe Google News

Bradul de Crăciun, Moş Crăciun şi sărbătoarea Creştină a Naşterii Domnului au fost ”libere” până spre sfârşitul anilor '40. Prima măsură în demersul comuniştilor de a şterge Crăciunul din calendarul românilor a fost transformarea zilelor de 25 şi 26 decembrie în zile lucrătoare.

Moşul comunist Gerilă nu numai că preluase atribuţiile lui Moş Crăciun, acelea de a aduce daruri copiilor, dar i s-au dat şi trăsături de activist de partid, susține Historia.

Serbările Pomului de Iarnă erau organizate de comunişti în fabrici şi uzine, unde copiii erau chemaţi în faţa Moşului să spună poezii şi erau răsplătiţi cu pungi cu dulciuri.  Versurile special create pentru noul moş , Gerilă, aveau şi ele iz socialist: copii cât mai cuminţi, cu note mari, clase fără corigenţi, cadouri cât mai puţine: 

 

Nu doar numele Moşului l-au schimbat comuniştii, ci şi cântecele şi colindele specifice Sărbătorilor de Iarnă. Pluguşorul în varianta clasică a dispărut vreme de câteva decenii, sub Ceauşescu, fiind înlocuit cu o variantă agreată de partid, în care copiii şi tinerii care mergeau la uratul nu uitau să amintească recunoştinţa faţă de partid şi, mai ales, faţă de secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

”Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/ C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/Şi cu vise minunate (...)Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru ... Pentru zile minunate/ De partid asigurate/Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru şi bogat/Am'nălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/Cîntând dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/Reales de-al ţării For/ Şi de întregul popor/ Să ne fie înainte/Înţelept conducător/ Nalt exemplu, far şi zbor ...." suna Pluguşorul din 1980.