Moartea prematură a unuia dintre cei mai mari artiști români. A fost propus pentru Oscar

Sursa foto: Pixabay

Puțini actori au reușit să intre atât de profund în sufletul românilor precum Amza Pellea. Fie că l-a interpretat pe Mihai Viteazul, pe Decebal, pe Ipu sau pe inegalabilul Nea Mărin, Amza Pellea a fost un artist complet, un om care a trăit pentru scenă și film.

Viața lui a fost marcată de momente de glorie, dar și de drame personale, iar moștenirea pe care a lăsat-o este una de neprețuit.

Copilăria și începuturile în teatru

Amza Pellea s-a născut pe 7 aprilie 1931, în Băilești, Dolj, într-o familie cu cinci copii. Tatăl său, care purta același nume, era directorul cooperativei „Munca Noastră” din localitate.

Încă din copilărie, Amza a fost atras de artă și poezie, iar primul său rol a fost în piesa „Scufița Roșie”, unde a interpretat lupul.

Deși a studiat la o școală electrotehnică, obținând diploma de specialist în aparate de calcul, pasiunea pentru actorie l-a determinat să urmeze Institutul de Cinematografie din București.

A fost admis la actorie, deși inițial își dorea să studieze regia.

Ascensiunea în teatru și film

Amza Pellea a debutat pe scena Teatrului Național din Craiova, unde a interpretat numeroase roluri.

A fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică și a jucat pe scenele Teatrului Mic, Teatrului Nottara și Teatrului de Comedie.

În cinematografie, Amza Pellea a devenit cunoscut prin rolurile istorice, interpretând figuri marcante ale trecutului românesc.

A fost Decebal în filmele Dacii (1967) și Columna (1968), iar în 1971 a dat viață lui Mihai Viteazul, într-unul dintre cele mai apreciate filme românești.

"Amza era un actor extraordinar, un om de o generozitate rară. Avea o forță interioară incredibilă, o pasiune care se vedea în fiecare gest, în fiecare replică.

Era un artist complet, care trăia fiecare rol cu o intensitate impresionantă", spunea Victor Rebengiuc.

Nea Mărin, personajul care a cucerit România

Dacă rolurile istorice l-au consacrat, Nea Mărin l-a transformat într-un simbol al comediei românești.

Personajul a apărut inițial în sketch-uri TV, dar a devenit celebru odată cu filmul Nea Mărin Miliardar (1979).

În această comedie, Amza Pellea interpretează două personaje: Nea Mărin, un țăran oltean autentic, și Mr. Marlon Juvett, un miliardar american.

Confuzia dintre cei doi duce la o serie de situații hilare, iar filmul a devenit cea mai vizionată peliculă românească din toate timpurile.

„Nea Mărin nu era doar un personaj, era o stare de spirit. Amza Pellea a reușit să creeze un om pe care toți îl recunoșteau, îl iubeau și îl respectau”, spunea fiica sa, Oana Pellea.

Roluri memorabile

Pe lângă Nea Mărin, Amza Pellea a interpretat personaje puternice, precum Manolache Preda în Osânda (1977), film propus la Oscar în 1972, sau Ipu în Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972).

În 1977, a primit Premiul pentru Cel Mai Bun Actor la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul din Osânda.

Ultimii ani și drama bolii

În ciuda succesului, viața lui Amza Pellea a fost marcată de suferință. În 1983, la doar 52 de ani, s-a stins din viață, răpus de cancer pulmonar.

Moartea sa a fost învăluită în controverse, existând speculații că ar fi fost iradiat de Securitate, dar aceste teorii nu au fost confirmate.

Dezvăluirile lui Dinu Cocea

Dinu Cocea, unul dintre cei mai mari regizori români, care a regizat seria „Haiducii” şi l-a consacrat pe Adrian Pintea în cinematografie, este cel care a făcut dezvăluirea.

"Am fost la Paris, am fost luat de o ambulanţă din Gara de Est şi dus direct la spital. Acolo mi-au găsit în sânge o cantitate mică de stronţiu radioactiv.

De fapt, am aflat asta mai târziu, în acea cameră, unde am fost pus să aştept să mi se aducă paşaportul, erau aparate de iradiere şi am fost iradiat cu bună ştiinţă.

Şi Amza Pellea a murit tot fiindcă a fost iradiat", a explicat regizorul.

Fiica sa, Oana Pellea, avea doar 22 de ani când și-a pierdut tatăl.

„Tata a fost un om extraordinar. Nu doar un actor genial, ci un om bun, cald, generos. Îmi lipsește în fiecare zi”, mărturisea ea.