„Moartea Albă”, lunetistul care i-a creat multe coșmaruri lui Stalin

Simo Häyhä este sinonim cu eroismul finlandez. Este expresia omului simplu care aplică tot ce a învățat acasă. A ajuns să performeze în război, deși nu a avut o pregătire militară inițială. Este considerat cel mai eficient lunetist din întreaga istorie militară.

„Moartea Albă” -  cine se ascunde în  spatele renumelui?

Simo Häyhä s-a născut la 17 decembrie 1905, la Rautjärvi. Finlanda era atunci, parte a Rusiei Țariste. După prăbușirea Rusiei Țariste, Finlanda a devenit independentă. În 1922, la 17 ani, Simo Häyhä era doar un vânător de elani și un fermier finlandez. S-a înrolat într-o formațiune de voluntari și a început să cucerească trofee la competițiile de tir pentru amatori. De multe ori, premiile erau în carne de elan. Erau premii utile, pentru că vânătoarea este o tradiție ancestrală în Finlanda.

La 20 de ani, în 1925, Simo Häyhä a devenit militar în termen în Armata Finlandei. A uimit superiorii săi cu precizia în ochire, deși nu folosea arme cu lunetă. Învățase tehnici de camuflare.

„Moartea Albă” - supranume dat de către lunetiștii din Armata Roșie

Războiul de Iarnă, sau Războiul Sovieto-Finalndez a izbucnit la 30 noiembrie 1939. Stalin revendica teritorii în Karelia finlandeză. Militarii finlandezi nu erau prea bine echipați, dar schiau admirabil, erau buni trăgători, cunoșteau terenul. Stalin a făcut o eroare, trimițând militari din Asia Centrală în frigul arctic din Finlanda. Frigul și necunoașterea terenului au făcut ca sovieticii să suporte pierderi grele. 542 de militari sovietici au murit uciși de el. Folosea o armă simplă, fără lunetă, marca Mosin-Nagant. Obișnuia să se camufleze în zăpadă. Evita luneta pentru că și-ar fi expus capul prea sus, tirului lunetiștilor părții adverse.

Inteligența Artificială, folosită la operațiunea de capturare a lui Nicolas Maduro. Companiile de tehnologie luptă pentru a impresiona Pentagonul

Ce trebuie să faci când un colet se pierde, este deteriorat sau furat. Primul pas, contactarea firmei de curierat

Ținea zăpadă în gură, tocmai pentru ca aburii respirației să nu-l deconspire și să nu-i trădeze poziția. Sunt detalii care într-o luptă 1/1 contau și făceau diferența între victorie și înfrângere. La lunetiști, victoria înseamnă viață, înfrângerea înseamnă moarte. Lunetiștii nu puteau greși decât o dată. Sovieticii i-au spus „Belîi Smerti”, adică „Moartea Albă”.

A fost rănit aproape mortal de sovietici cu armament neconvențional. Supraviețuirea miraculoasă și viața de după război

Stalin a folosit de la subunități de artilerie, la lunetiști antrenați să-l lichideze. Un glonț „dum -dum” (neconvețional, care perforează și produce o explozie în ținta lovită) i-a zburat falca pe 6 martie 1940. A fost dus la un punct sanitar aproape mort, martorii jurând că ar fi avut jumătate de creier ieșit din cutia craniană. La 13 martie 1940, când și-a revenit din coma profundă, Războiul s-a sfârșit, finlandezii cedând o parte din teritoriul revendicat de Stalin. „Le-a fost dat atât cât să-și îngroape morții!” era o expresie populară printre finalndezi, atribuită Mareșalului Mannerheim, dar istoricii nu au găsit nicio dovadă că Mareșalul Mannerheim ar fi rostit vreodată acele cuvinte.

Miraculos, Simo Häyhä  a supraviețuit. A fost avansat locotenent și toată viața a trăit cu o față mutilată, cu greu reconstruită în partea stângă a capului. Invitat de Mareșalul Mannerheim  care îl decorase, după finalul Războiului de Iarnă și al Războiului Mondial, la o vânătoare de elani, a fost întrebat care era secretul reușitei sale. Lunetistul veteran a spus: „Foamea! A rata un elan putea însemna să nu mănânci în ziua respctivă sau mai multe zile! ”

Simo Häyhä a decedat la 1 aprilie 2002, la aproape 97 de ani, la Ruokolahti, Sud-Estul Finlandei, la granița cu Rusia. Deși a avut cea mai mare avansare militară din istoria militară finalndeză, de la caporal la locotenent, după război, fostul lunetist s-a întors la ocupația de bază: ferma, vânătoarea de elani, devenind un celebru crescător de câini.