Moartea albă. Cea mai letală boală infecțioasă din lume
- Ramona Rotaru
- 21 septembrie 2024, 13:13
Tuberculoza (TBC) este o boală infecțioasă cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis. Ea afectează în principal plămânii, dar poate afecta și alte organe. De-a lungul istoriei, TBC-ul a fost responsabil pentru milioane de decese. A avut un impact devastator asupra sănătății publice la nivel global, iar Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a calificat această boală infecțioasă drept cea mai ucigătoare din lume. Deși medicina a evoluat considerabil, lucrurile nu s-au schimbat mult în privința „morții albe”.
Curiozități despre tuberculoză și simptome
Tuberculoza este cauzată de o bacterie transmisă prin aer. O persoană infectată transmite bacteria prin tuse, strănut sau chiar prin vorbit. Boala este contagioasă. Odată ce bacteria ajunge în plămâni, poate rămâne latentă sau activă, în funcție de sistemul imunitar al persoanei infectate. În cazul formei latentă, persoana infectată nu prezintă simptome, iar bacteria rămâne inactivă în organism. Forma activă dezvoltă simptome și poate transmite bacteria și altora. Aceasta este forma gravă și mortală dacă nu este tratată corespunzător.
TBC-ul activ se manifestă printr-o varietate de simptome, în funcție de organul afectat. Cele mai frecvente simptome sunt:
- Tuse persistentă, care durează mai mult de trei săptămâni.
- Tuse cu sânge (hemoptizie), un semn clasic al bolii avansate.
- Dureri în piept sau dificultăți de respirație.
- Febră și frisoane, în special seara.
- Transpirații nocturne.
- Oboseală și slăbiciune generală.
- Pierderea apetitului și scăderea în greutate, un simptom comun la persoanele grav afectate.
Dacă tuberculoza afectează alte părți ale corpului (extrapulmonară), simptomele variază. Această boală poate duce la afectarea rinichilor, oaselor sau creierului și poate produce simptome specifice acelor organe.
Pandemiile TBC de-a lungul timpului
Înainte de descoperirea antibioticelor eficiente, TBC-ul provoca o degradare progresivă a corpului. Persoanele bolnave deveneau extrem de slăbite și palide. Această paloare severă, împreună cu pierderea în greutate și slăbiciunea extremă, a dat naștere termenului „moartea albă”. În secolul al XIX-lea, a avut o rată de mortalitate foarte ridicată în Europa și America de Nord, devenind cea mai temută boală a vremii. În acea perioadă era numită și „consumptivă” din cauza felului în care părea să „consume” trupul victimei.
Tuberculoza nu a provocat pandemii în sensul modern, ca în cazul COVID-19, unde boala apare brusc și se răspândește rapid în toată lumea. Ea a fost o epidemie endemică constantă, care a afectat populații întregi de-a lungul secolelor, mai ales în condiții de sărăcie și igienă precară. Există dovezi că TBC-ul a afectat omenirea încă din antichitate. Schelete din Egiptul Antic arată semne de boală, iar în scrieri antice se menționează simptome care îi sugerează existența.
În Evul Mediu, boala a continuat să facă victime, fiind însă confundată adesea cu alte maladii. Lipsa cunoștințelor medicale și a igienei adecvate a permis bolii să se răspândească. Din cauza mortalității ridicate și a condițiilor de viață, nu a fost văzută ca o criză medicală de mare amploare. TBC-ul a atins apogeul în secolele XVIII și XIX, mai ales în marile orașe europene și americane, unde condițiile de trai și de muncă erau adesea insalubre. La începutul secolului al XIX-lea, se estimează că un sfert din toate decesele în Europa erau cauzate de „moartea alba”. Această perioadă a fost marcată de o adevărată pandemie „tăcută”. Boala s-a răspândit rapid în rândul populațiilor urbane aglomerate. Progresele industriale au dus la aglomerarea muncitorilor în orașe mari, ceea ce a facilitat răspândirea infecției. Scriitori celebri precum Franz Kafka sau John Keats au fost victime ale acestei boli, potrivit Wikipedia.
Tuberculoza, o problemă serioasă chiar și astăzi
Bacteria care provoca TBC a fost descoperită de medicul german Robert Koch, în 1882. Din acel moment boala a început să fie înțeleasă mai bine. În primele decenii ale secolului XX, sanatoriile au devenit locuri unde bolnavii erau izolați și tratați prin repaus, expunere la aer curat și o dietă bogată. Abia în anii 1940, odată cu descoperirea antibioticelor, în special a streptomicinei, tuberculoza a început să fie tratată eficient. Rata mortalității a scăzut semnificativ, iar bolnavii au putut fi vindecați.
Chiar și în epoca modernă, tuberculoza rămâne o amenințare globală. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 10 milioane de oameni se îmbolnăvesc anual. Aproximativ 1,5 milioane de decese sunt raportate în fiecare an. Aceste date fac ca TBC să fie una dintre cele mai letale boli infecțioase din lume. Boala reprezintă o amenințare majoră în țările cu sisteme de sănătate slabe și în rândul persoanelor infectate cu HIV. De asemenea, dezvoltarea unor tulpini de TBC rezistente la antibiotice complică și mai mult lupta împotriva bolii.
Între anii 2019 și 2021, decesele globale cauzate de TBC au crescut din cauza pandemiei de Covid-19. În acea perioadă, eforturile de a combate boala au fost afectate, periclitând progresele realizate în anii anteriori. Cercetătorii de la Universitatea britanică din Southampton au identificat un grup de markeri biologici care se regăsesc la niveluri ridicate în rândul pacienților infecțioși. „Moartea albă” rămâne o boală catastrofală la nivel global. În prezent, o treime dintre persoanele infectate nu sunt diagnosticate, astfel ele rămânând infecțioase și transmițând bacteria mai departe, potrivit Digi24.