Corbii de Piatră, satul micuţ din judeţul Argeş, este un loc cu totul special. El ascunde mistere pe care, din păcate, se pare că nu le vom putea descifra niciodată. Cel puţin unul dintre ele.
Uriaşul din peretele de piatră
La mai puţin de cinci sute de metri, în acelaşi perete de piatră, se află o urmă ce te pune pe gânduri. Este un picior de om pietrificat, încălţat cu o cizmă. Dimensiunile lui frapează. Este lung de câţiva metri. Pare că un uriaş înalt de cel puţin 8 metri a fost strivit de stâncă şi culcat pe partea stângă.
Ne puteți urmări și pe Google News
Oamenii locului îi spun: „Piciorul de uriaş”. Dar bătrânii afirmă că în urmă cu foarte mulţi ani, pe vremea când trăiau bunicii lor, apăruse de sub stâncă şi restul corpului: trunchiul, capul, în care se cunoşteau chiar şi ochii, toate pietrificate. S-au prăbuşit de-a lungul vremii şi nimeni nu mai ştie nimic de ele. Dar piciorul a rămas, mărturie de netăgăduit, pentru că se vede clar coapsa, genunchiul şi încălţarea.
Lângă el, se mai petrece un fenomen ciudat. Este un fel de semigrotă deschisă, din vârful căreia curge un fir de apă. Apă care jos formează un mic lac. Lac a cărui apă nu se mai scurge nicăieri.
Apa care curge de sus, pare că niciodată nu poate umple acel lac minuscul. În această scobitură în piatră, se produce un fenomen asemănător cu cel de la celebrul Amfiteatru de la Epidavros, din Grecia. Acolo există un loc, marcat în mijlocul scenei, în care dacă cineva stă şi pocneşte din degete sau răsuflă mai tare, se aude în tot amfiteatrul, de parcă ar fi o nevăzută staţie de amplificare.
Şi aici, la Corbii de Piatră, dacă stai într-un anumit loc, sub bolta aceea ovală săpată în stâncă, vocea se amplifică şi se aude până departe, indiferent cât de încet ai vorbi.
Recomandările noastre
