Misterul de la Sibiu: de ce rămân aici ultimii saşi ai României

În 1992, erau 120.000. În 2002, doar 60.000. Acum ar fi vreo 25.000. Tinerii saşi, tot mai puţini, sunt hotărâţi să nu mai plece. Fiecare, cu motivele lui.

Pe o stradă destul de departe de centrul istoric al Sibiului, Raimar Wagner îşi face ultimele socoteli cu pensiunea pe care o conduce. Fără clienţi, cu permanente controale pe cap, de luna aceasta pune un punct intermediar afacerii. "Închid pensiunea şi închiriez camerele pe termen lung. Hotelurile (extrem de numeroase la Sibiu - n.r.) au coborât preţurile atât de jos încât pentru cei ca mine, care au închiriat spaţiul, nu mai rentează", îşi face Raimar calculele. Rămâne să mai câştige din meseria de traducător şi din cea de coordonator de proiecte sociale în cadrul Bisericii Evanghelice, proiecte finanţate de statul german. Şi tot n-are de gând să plece din ţară. Mai bine în satul tău fruntaş "Ca tot sasul, eu, când am terminat liceul la Rupea, am vrut să plec. În 1994, încă mai voiai să te cari de aici - toţi prietenii mei plecaseră. Dar ai mei m-au convins să fac măcar un an de facultate. Dacă nu aveai un an de facultate încheiat aici, în Germania trebuia să repeţi un an de liceu şi să dai din nou bacalaureatul acolo, pentru echivalare. Era un argument bun", îşi aminteşte Raimar în crama de la subsolul pensiunii. Pe perioada facultăţii, evident, a ajuns uşor în Germania, mai întâi cu o bursă. "Atunci am văzut ce înseamnă să lucrezi ca să îţi plăteşti studiile şi am zis că nu îmi doresc să merg să lucrez ca pe plantaţie. Apoi, în 1997 am fost în vacanţa de vară şi la muncă, la un atelier de tâmplărie unde lucra şi unchiul meu. M-am întors cu 3.000 de mărci, dar atunci a fost singura perioadă din viaţa mea în care la nouă şi jumătate seara eram deja cu capul în pernă. Atunci am văzut ce înseamnă eficienţă, productivitate. Şi astăzi, un neamţ lucrează într-o zi cât un român în trei". Toate experienţele acumulate în timp i-au zugrăvit imaginea unei ţări în care câinii nu au covrigi în coadă "cum se ştia prin 1992 pe aici". "Mi-am dat seama că am mai multe şanse să mă afirm în Sibiu, decât acolo". A fi sas e un avantaj Pentru Raimar, faptul că a ajuns să studieze la Sibiu a fost un alt motiv de a nu pleca din ţară. "Am avut oferte bune de a merge la Bucureşti, unde pe vremea când mai existau mărci mi-a fost oferit un salariu de 1.000 de mărci. La Sibiu câştigam doar 400, dar am refuzat să plec. Nu îmi place Capitala. Sibiul e destul de mare să se întâmple ceva şi destul de mic să ne ştim cu toţii". Iar prin faptul că, fiind sas, a devenit membru al FDGR, Raimar a descoperit avantaje. Cum ar fi pensiunea pe care a înfiinţat- o în 2007, într-un spaţiu al comunităţii săseşti. "Afacerea aceasta a fost luată la cheie. Fiind în Forumul German a fost pentru mine un avantaj". 2007, primul an de funcţionare al pensiunii, a fost un succes. "Te căutau turiştii. Apoi, în ianuarie 2008 am avut cinci clienţi. Februarie, la fel. Dar chiria, între ţinerea veneau şi s-au adunat facturi de 12.000 de euro. Doi ani am tras să revenim pe zero". A tras alături de soţia sa, Anamaria. Româncă sută la sută, nici ea nu ţine să plece în Germania. Cel mult "într-o ţară caldă". Pentru că nu totul înseamnă bani Raimar face calcule seci în ceea ce priveşte diferenţele materiale. Tatăl său nu a mai plecat, fiind la vârsta pensionării. "Are casa lui, are o pensie de 11 milioane, tot atât ar fi avut şi acolo, pentru că a cotizat la statul românesc. Am în Germania o mătuşă cu pensia de aici, încât trebuie să o întreţină fiica ei". Pentru el, calculele sunt la fel. "În Germania e mai comod, dar calitatea vieţii nu se măsoară în bani. Sigur, poate câştigam 2.000 de euro în Germania. Aici, acum câştig peste o mie. A şi fost greu în România, aici nu poţi să trăieşti dintr-un singur venit. Dar am ajuns să muncesc ca în Germania, şi 12-14 ore pe zi. Dar ceea ce câştig acum îmi permite ca, dacă vreau sau am nevoie, o săptămână pe lună să nu lucrez". Cu pensiunea închisă, însă, Raimar plănuieşte să pornească o altă afacere. Avantajul limbii La fel ca Raimar, nici restul tinerilor saşi - câţi au mai rămas - nu mai pleacă. Au avantajul limbii vorbite nativ şi a contactelor. "Majoritatea au intrat în multinaţionale, pe filiera de limbă, şi câştigă bine. Nu mai au chef să plece". Cât îi priveşte pe cei care au plecat deja, pentru Raimar aceştia se împart în două categorii. "Sunt mulţi părinţi care s-au sacrificat pentru copiii lor, au plecat când aveau copii mici, iar aceştia au făcut şcolile acolo. Deja pentru ei totul este clar şi liniştit. Dar mai există o altă generaţie, care la plecare avea 30 de ani. Chiar dacă din punct de vedere material sunt realizaţi, tot aici vin tot timpul. Or, dacă eşti fericit într-un loc, în timpul liber te duci să vezi lumea, nu doar România", este părerea lui Raimar. "N-am vrut să lucrez pentru nemţi ca pe plantaţie. În Germania am văzut ce înseamnă eficienţa şi să câştigi exact cât produci. Un neamţ lucrează într-o zi cât un român în trei." RAIMAR WAGNER, sas din Sibiu JOHANNIS NU E UN SOLITAR ÎMPREUNĂ. Jurgen Porr este printre cei mai apropiaţi colaboratori ai primarului Cealaltă gardă a Forumului: Porr, omul din umbră Prin faptul că a şi fost susţinut pentru funcţia de premier al României la ultimele alegeri prezidenţiale, numele lui Johannis este printre puţinele asociate cu cele ale Forumului. În linia întâi a organizaţiei mai sunt, însă, multe nume cu greutate. Unul dintre acestea este Paul Jurgen Porr, în vârstă de 50 de ani, preşedintele al FDGR pe întreaga Transilvanie. Nume puţin mediatizat în legătură cu politica FDGR în care are un cuvânt greu de spus, Porr este, însă, şi o personalitate în lumea medicală şi ştiinţifică din România, având zeci de cărţi publicate în întreaga Europă. "De remarcat la Sibiu nu este faptul că votează masiv Klaus Johannis la alegerile pentru primar. Mai sunt multe astfel de cazuri de primari care ies la pensie din această funcţie. Însă impresionant este că Sibiul în care sunt 175.000 de locuitori şi 2.000 de saşi votează în majoritate FDGR şi pentru Consiliul Local. Cred că aici trebuie să remarcăm faptul că românii sunt caracterizaţi prin toleranţă". OVIDIU GANŢ A VOTAT 99,6% DIN LEGI Cel mai conştiincios parlamentar din România este sas Un cuvânt greu de spus în Forum îl are Ovidiu Ganţ. Este legat de Sibiu doar de câţiva ani, mai precis din 2004, când a devenit deputat din partea etniei germane, cele mai multe voturi pentru el venind din judeţul Sibiu. Tocmai a împlinit 45 de ani şi spune că niciodată nu şi-a pus problema să plece din ţară. "Nu mi s-a părut interesant să o iau de la zero într-o altă ţară. În perioada plecării masive eram tânăr dascăl la Liceul «Coriolan Brediceanu » din Lugoj, o in sti tuţie de renume şi gândeam că trecerea de la comunism la capitalism urma să fie spectaculoasă. Ceea ce şi este, cred eu, chiar dacă avem cu toţii o doză de dezamăgire cauzată de faptul că lucrurile se mişcă prea încet", spune Ganţ. Între timp a început să joace un rol important în relaţiile dintre România şi Germania - spre exemplu, ultima întâlnire intermediată de el a fost cea a reprezentanţilor concernului german Continental AG cu premierul României. În ceea ce priveşte activitatea din Parlament, ultimele rapoarte întocmite de organizaţiile non-guvernamentale indică faptul că cea mai ridicată prezenţă la vot în ultimele sesiuni îi aparţine lui Ovidiu Ganţ. În sesiunea din februarie - iunie, acesta a fost prezent la 99,6% din voturile finale. În fine, printre eminenţele cenuşii ale Forumului se numără Paul Philippi. Fost profesor la Universitatea din Heidelberg, unde a condus Institutul pentru ştiinţe diaconice, Philippi este, la 88 de ani, preşedintele onorific al Forumului, al cărui membru fondator este. "La Revoluţie nu mi se părea interesant să o iau de la zero într-o altă ţară. Schimbările din România erau mult mai spectaculoase, chiar dacă avem o doză de dezamăgire că lucrurile se mişcă prea încet" OVIDIU GANŢ, parlamentar din parte comunităţii saşe 2.000 DE TINERI SAŞI La Sibiu, românii votează masiv Forumul German Etnicii germani din România sunt reprezentaţi de Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR). Nu sunt toţi înscrişi, însă majoritatea se regăseşte în această organizaţie care nu e una politică, după cum insistă liderii. La tineret, mai sunt 2.000. "Nu ştiu câţi sunt saşi şi câţi sunt alte etnii, pentru că la tineret nu se face diferenţa", spune Winfried Ziegler, directorul executiv al orga nizaţiei pe ţară a Federaţiei Tineretului German din România. Nici el nu vrea să plece din ţară, chiar dacă nu lucrează într-o multinaţională. Nu o spune explicit, dar lasă de înţeles că a rămas aici din idealism. "Fiecare ţară are lucruri pozitive şi negative. Am fost în Germania, merg des acolo, dar în România lucrurile sunt în construcţie, mă pot implica în diferite proiecte. În Germania există deja un sistem, unul rigid, practic nu ai ce schimba acolo", spune Winfried. Ultimul proiect la care lucrează este amenajarea unui centru de tineret în satul Hosman, la vreo 30 de km de Sibiu. "Nu ştiu dacă e un avantaj să fii sas în Sibiu. Depinde de cât de mult te implici şi ce faci". Aventura politică MICA GERMANIE. Raimar Wagner s-a căsătorit cu o româncă. Tinerii saşi din zona Sibiului îşi fac aici propria lor Germanie, fiind uniţi şi organizaţi La Sibiu, mulţi dintre saşi gravitează în jurul FDGR. Este formaţiunea care la ultimele alegeri locale a primit peste 53% din voturi, deşi din cei 175.000 de locuitori ai oraşului, doar undeva la 2.000 sunt de etnie germană. Mai mult, şi preşedintele Consiliului Judeţean a fost ales tot un reprezentant al FDGR. La nivel na ţio nal, Forumul a ajuns să aibă trei primari de oraşe şi şapte de comune. "Cel puţin la Sibiu, există o tradiţie a comportamentului german de a face lucrurile bine. De a fi buni gospodari. A intervenit şi lipsa de credibilitate a contracandidaţilor veniţi din partea altor etnii. Forţa Forumului nu stă doar în Klaus Johannis, căci mai sunt multe personalităţi în organizaţie", aminteşte arhitectul Dorin Boilă, unul din liderii mişcării monarhiste din oraş. FDGR numără la nivel naţional aproximativ 31.500 de membri, împărţiţi în 148 de filiale. În rândurile acestora sunt şi membri simpatizanţi, adică de alte etnii decât cea germană. Înainte de intrarea în Uniunea Europeană, mulţi dintre români aspirau la un statut de membru simpatizant al Forumului, deoarece în cadrul organizaţiei era pus la punct un sistem de obţinere a vizelor pentru ţările Europei. Acum, din cei peste 31.000 de înregimentaţi, numărul membrilor simpatizanţi este aproximat la cel mult 10%. Românii votează saşii Klaus Johannis nu este singurul candidat de etnie germană votat de o majoritate românească. Spre exemplu, reprezentantul etniei germane în Parlament, Ovidiu Ganţ, a primit în 2008 23.000 de voturi la nivel naţional. Numai din municipiul Sibiu au venit 5.000 de voturi. Un simplu calcul matematic arată că peste 3.000 de români l-au votat doar pe Ovidiu Ganţ pentru Parlament. Această stare de fapt este urmarea rezultatelor obţinute de administraţia Johannis, consideră Ganţ. "Pe primul loc este ceea ce văd sibienii că s-a întâmplat în oraşul lor în ultimii mai bine de zece ani". DISPARIŢIA SAŞILOR După Revoluţie au plecat cei mai mulţi etnici germani Înainte de cel de-al doilea război mondial, în România statisticile oficiale numărau aproximativ 800.000 de reprezentanţi ai etniei germane. În urma conflagraţiei mondiale, au urmat marile deportări în URSS, unde au dispărut cam o treime din saşi. În anii '80, în ţară numărul etnicilor germani a ajuns la nici 250.000, în condiţiile în care statul român continua să "vândă" saşii Germaniei. Cea mai mare parte a saşilor au plecat, însă, imediat după Revoluţie, când statul german şi-a deschis graniţele românilor de naţionalitate germană. Aşa se face că la recensământul din 2002. în România au mai fost declaraţi 60.088 de etnici germani. "Eu nu cred că în viitor vom mai vorbi de saşi, ci de o comunitate germană. Se vor estompa diferenţele care există acum, între saşi, şvabi sau landleri. Şi vor veni mulţi germani din afara ţării", este pariul lui Raimar Wagner.