Semnale extrem de intense, insa foarte scurte, in domeniul undelor radio, au fost recent inregistate de catre radiotelescoape si analizate de astronomi.

Din studiul caracteristicilor acestor semnale s-a ajuns la concluzia ca provin din exteriorul galaxiei noastre. La ora actuala insa nu este cunoscut mecanismul care le-ar putea produce.

Pentru prima data in anul 2011 au fost inregistrate la radiotelescopul de 64 de metri din Parkes (Australia) semnale in domeniul undelor radio extrem de intense, cu o durata de doar cateva milisecunde (o milisecunda este a mia parte dintr-o secunda). Acestea au capatat numele de Fast Radio Burst (FRB) si sunt generate de mecanisme inca necunoscute.

Descoperirea de la radiotelescopul australian a fost publicata recent in prestigioasa revista Science. Nu toti erau insa convinsi ca undele radio masurate aveau o provenienta „cereasca” – cativa astronomi au sustinut ca ar fi fost vorba despre semnale care proveneau de pe Pamant si pe care astromonii le-au interpretat gresit.

Iata insa ca au fost masurate alte semnale de acest gen, de data asta cu ajutorul radiotelescopului Arecibo din Portorico – care are un diametru de 305 metri – fiind instrumentul cu o singura atena cu cea mai mare dimensiune si sensibilitate de pa Terra.

Pe 12 noiembrie 2012 Arecibo a masurat un astfel de semnal de unde radio foarte intens si scurt, confirmand descoperirea facuta in 2011: undele radio de tipul FRB exista si provin din Univers.

S-a calculat cum ca in fiecare minut ar putea ajunge pe Pamant cam 7 astfel de semnale – trebuie deci sa fim extrem de norocosi sa masuram unul dintre acestea, tinand cont ca radiotelescoapele ocupa o suprafata extrem de mica fata de cea a suprafetei terestre. Analiza acestui nou semnal a fost publicata intr-un articol in revista The Astrophysical Journal.

De unde oare provin aceste semnale?

Ipoteza cea mai naturala era cum ca ar lua nastere in galaxia noastra. Studiul semnalului radio masurat de Arecibo insa dovedeste ca nu este asa. Cum au ajuns astronomii la o astfel de concluzie? Studiind dispersia semnalului. In urma propagarii prin spatiul interstelar undele radio intalnesc electroni (care sunt rari, dar totusi existenti) cu care interactioneaza. Aceasta interactiune genereaza un fel de „imprastiere’ (dispersie) a undelor radio care este cu atat mai mare cu cat distanta strabatuta de semnal este mai ridicata.

Dispersia semnalului masurat de ARECIBO era cam de trei ori mai mare decat ar fi trebuit sa fie daca aceste unde ar fi luat nastere in galaxia noastra. De aici astronomii au dedus ca semnalele pe care le-au maasurat iau nastere intr-o alta galaxie (nu se stie insa care) si ajung pana la noi dupa ce au strabatut distante imense, fiind mesagerii unor fenomene misterioase pe care inca nu le-am descifrat.

Ce anume ne spun deci aceste unde radio?

Un mic grup de persoane a sustinut ipoteza cum ca acestea ar putea sa fie un fel de alfabet Morse a unor civilizatii extraterestre – aceast ipoteza insa nu este credibila, intrucat semnalele nu au structura bine definita si, in plus, provin din directii diferite – nu exista o sursa bine identificata a semnalelor.  Este deci mult mai probabil ca semnalele FRB sa ia nastere in urma unor fenomene naturale pe care inca nu le cunostem, cum ar fi: evaporarea gaurilor negre (nimeni nu a vazut insa pana acum o gaura neagra care dispare); contopirea a doua stele de neutroni sau in urma unor procese care au loc in jurul asa-numitilor magnetari, adica stele de neutroni cu campuri magnetice extrem de intense si care ar putea genera unde radio.

Pentru a putea descifra misterul acestor unde radio intense dar extrem de scurte este nevoie sa masuram si studiem mai multe semnale – radiotelescoapele din intreaga lume sunt cu „ochii” pe cer, in speranta ca vom avea norocul sa masuram alte cateva semnale care sa ne ajute sa le descifram misterul.

Mesagerii unor fenomene inca necunoscute,  undele FRB fac desigur parte din categoria acelor procesee care ne vor ajuta sa intelegem mai bine Universul, nasterea si evolutia acestuia.

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro