În jurul lui David Rockefeller au înflorit o mulțime de teorii ale conspirației.

Cel mai bogat om al Americii a fost acuzat de implicare în asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy, dar nimeni nu a reușit să probeze vreo legătură. S-a spus, de asemenea, despre el că ar fi suferit nu mai puțin de șase transplanturi de inimă și că aceste intervenții l-au ajutat să atingă venerabila vârstă de 101 ani. Dosarele medicale sunt, însă, secrete în Statele Unite, așa că e aproape imposibil ca cineva să aducă dovada că magnatul a suferit vreo astfel de operație.
Dincolo de aceste legende în care David Rockefeller joacă rolul de piază rea, există, însă, o sumedenie de informații despre „manevrele” mai mult sau mai puțin dubioase în care multimiliardarul a fost implicat.

O viață dedicată banilor și politicii de culise

Născut în 1915 într-o familie fabulos de bogată, David Rockefeller a absolvit magna cum laude Universitatea Harvard. În Al Doilea Război Mondial a fost trimis în Africa de Nord și Franța, unde și-a valorificat cunoștințele de limbă franceză, dar și conexiunile bogatei sale familii în interesul armatei americane. Ca recunoaștere a meritelor sale în obținerea de informații de naturp economică și politică, a fost înaintat la gradul de căpitan în 1945. Puterea teribilă a banilor o cunoștea din familie. În armată a învățat, însă, că nici forța informațiilor și a conexiunilor nu e de lepădat.

Bancherul care învârtea lumea pe degete

Din 1946, pînă în 1981, David Rockefeller și-a folosit talentele în interesul Chase Bank (Chase Manhattan Bank din 1955), o bancă în care familia sa avea interese uriașe. A început ca asistent manager și a încheiat ca CEO.
În timpul mandatului său de CEO, Chase Manhattan Bank a devenit o componentă centrală a sistemului financiar mondial . În 1973, Chase a înființat prima sucursală a unei bănci americane la Moscova, în Uniunea Sovietică de atunci. În acel an, Rockefeller a călătorit în China, banca sa devenind prima instituție financiară din SUA corespondentă a Băncii Naționale a Chinei.
Firește, relațiile extrem de calde cu liderii comuniști i-au adus lui David Rockefeller critici dintre cele mai aspre. Editorialistul New York Times David Brooks a scris în 2002 că Rockefeller „și-a petrecut viața în clubul clasei conducătoare și a fost loial față de membrii clubului, indiferent de ceea ce au făcut”. El a afirmat că Rockefeller a încheiat acorduri profitabile cu „dictatori bogați în petrol”, „șefi de partid sovietici” și „autorii chinezi ai revoluției culturale”.

Uneori, târgurile secrete încheiate de Rockefeller au avut urmări teribile.

În noiembrie 1979, Rockefeller a fost implicat într-un incident internațional. El și Henry Kissinger l-au convins pe președintele Jimmy Carter prin intermediul Departamentului de Stat al Statelor Unite să-l primească pe șahul Iran, Mohammad Reza Pahlavi, în Statele Unite pentru tratament spitalicesc. Această acțiune a provocat criza ostaticilor din Iran și l-a plasat pe Rockefeller sub tirul mass-media pentru prima dată în viața sa publică.

Sforarul întregii lumi

Rockefeller a călătorit mult și s-a întâlnit atât cu conducătorii străini, cât și cu președinții SUA, începând cu Dwight D. Eisenhower. Uneori a jucat rolul de emisar neoficial, inclusiv în relațiile cu Saddam Hussein, Fidel Castro, Nikita Hrușciov și Mihail Gorbaciov.
În ciuda ofertelor care i s-au făcut, Rockefeller a refuzat să-și asume funcții publice. chiar dacă Jimmy Carter, de pildă, i-a oferit funcția de secretar al Trezoreriei Statelor Unite. A preferat întotdeauna „politica de culise”, aceea care se face în organizații de felul Grupului Bilderberg, Comisiei Trilaterale sau Consiliului pentru Relații Externe.
Dincolo de toate teoriile conspirației și acuzațiile aduse acestor misterioase organizații, cuvintele scrise de David Rockefeller în Memoriile sale sunt edificatoare:

De mai bine de un secol, extremiștii ideologici de la ambele capete ale spectrului politic au profitat de incidente bine mediatizate, cum ar fi întâlnirea mea cu Castro pentru a ataca familia Rockefeller pentru influența excesivă pe care ei pretind că o avem asupra instituțiilor politice și economice americane. Unii cred chiar că facem parte dintr-o cabală secretă care lucrează împotriva intereselor superioare ale Statelor Unite, caracterizându-ne pe mine și familia mea drept „internaționaliști” care conspiră cu alții din întreaga lume pentru a construi o structură politică și economică globală mai integrată – o lume unică (stat planetar n.r.), dacă vreți. Dacă aceasta este acuzația, pledez vinovat și sunt mândru de asta„.