În ultimii 30 de ani a existat o complicitate continuă a sindicatelor cu partidele politice. De-a lungul timpului, factorii politici au atras rând pe rând lideri de sindicat în speranța de a câștiga voturi. Chiar dacă Miron Cozma nu a avut o carieră politică asemănătoare lui Victor Ciorbea sau Miron Mitrea, liderul minerilor a fost un instrument al puterii care se lupta să rămână la conducerea țării.

Miron Cozma s-a născut pe 25 august 1954 în Derna, județul Bihor. A fost un lider sindical important din Valea Jiului, de profesie subinginer electromecanic tehnolog. În 1999 a fost condamnat definitiv pentru infracțiunile comise în Mineriada din 1991. A fost grațiat de președintele Ion Iliescu în anul 2004, însă decizia a fost anulată la scurt timp.

Miron Cozma, personajul controversat al anilor '90

Provenit dintr-o familie de mineri, Miron Cozma a absolvit în anul 1977 cursurile Facultăţii de Utilaj Minier din cadrul Institutului de Mine Petroşani. A lucrat în subteran, iar din 1977 a devenit inginer stagiar la Exploatarea Minieră Lupeni. Un an mai târziu a fost promovat inginer-şef producţie pe schimb la Exploatarea Minieră Lonea.

La 24 martie 1990 a ajuns lider al Ligii Sindicatelor Miniere „Valea Jiului”, poziţie din care a coordonat toate acţiunile de protest ale minerilor în cursul anilor 1990 şi 1991. Doi ani mai târziu, la 12 martie 1992, a fost ales preşedinte al C.S.M.R. (Confederaţia Sindicatelor Miniere din România). La iniţiativa sa, în 24 aprilie 1993, se formează Alianţa Confederaţiei Sindicale Democratice din România la care aderă nouă confederaţii naţionale.

Unul din scopurile declarate ale Alianţei era acela de a se constitui într-un urmaş legitim al fostei U.G.S.R. (Uniunea Generală a Sindicatelor din România).

Președintele Convenţiei Miniere Creştin - Democrate „Sfânta Varvara”

În zilele de 28 şi 29 mai 1994, la primul Congres naţional al minerilor, a fost ales preşedinte al Convenţiei Miniere Creştin - Democrate „Sfânta Varvara”, un sindicat uriaș care îşi propunea să grupeze toate sindicatele din minerit şi să consfinţească unitatea mişcării sindicale minereşti.

Ca lider sindical a mai organizat încă două mişcări de protest cu urmări foarte importante: mineriada din 24 – 28 septembrie 1991, care a dus la demisia guvernului Petre Roman şi mineriada din 18 – 22 ianuarie 1999, care s-a soldat cu declararea stării de urgenţă şi s-a încheiat cu „pacea de la Cozia”.

A fost vreme de câţiva ani, din postura de lider sindical, preşedinte şi finanţator al clubului de fotbal Jiul Petroşani. Pentru acţiunile sale în calitate de lider sindical a făcut obiectul mai multor condamnări. Cele mai importante au ca obiect mineriadele din 1991 şi 1999. La 15 februarie 1999 a fost condamnat prin sentinţă definitivă şi fără drept de contestaţie de către Curtea Supremă de Justiţie la 18 ani de închisoare pentru mineriada din septembrie 1991, acuzaţia fiind aceea de instigare la subminarea puterii de stat. De asemenea, pentru mineriada din ianuarie 1999 a fost condamnat în data de 12 decembrie 2003 la 10 ani de închisoare prin sentinţa Curţii de Apel Bucureşti.

Mineriada din 13-15 iunie 1990

Violențele petrecute în iunie 1990 au rămas cunoscute în societate drept „Mineriada din 13-15 iunie 1990”. Atunci a avut loc o reprimare brutală a forțelor de ordine îndreptată împotriva mitingurilor de protest din Piaţa Universităţii. Forțele de ordine au fost ajutate de mineri.

Manifestațiile, îndreptate împotriva guvernului condus la acea vreme de Frontul Salvării Naţionale şi împotriva preşedintelui Ion Iliescu, erau menite să înlăture noua conducere a țării care confiscase Revoluția și se îndepărta de la democrație.

În timpul acestor mineriade, numele lui Miron Cozma apare în spațiul public. În data de 15 iunie 1990, în discursul de mulțumire adresat minerilor în fața Complexului Expozițional, Ion Iliescu, președintele de atunci al României, menționează numele lui Miron Cozma. Acesta îl descrie drept lider al minerilor și o persoană de încredere. Era văzut ca omul pe care se poate conta în „lupta împotriva elementelor reacționare“.

Miron Cozma, liderul sindical controversat

În timpul acestei acțiuni îndreptate clar împotriva poporului român, numele lui Miron Cozma începe să devină tot mai cunoscut în România.

Pe 28 ianuarie 1990, cotidianul Zori Noi menționa numele lui Miron Cozma alături de alte 15 persoane care „au reușit să intre la discuțiile cu președintele și primul-ministru, după tulburătoarele evenimente din data de 28 februarie 1990“.

La acea vreme, Miron Cozma nu era un lider de sindicat, ci un simplu angajat.

Cozma profită de relația cu FSN și devine liderul minerilor

După a doua mineriadă se constituie Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, între 21 și 24 martie 1990. Acest eveniment avea să-l propulseze în fruntea sindicatelor din Valea Jiului pe Miron Cozma. Pentru a putea ajunge liderul acestui sindicat, Miron Cozma s-a folosit de relația privilegiată pe care o avea cu liderii FSN.

Cozma a beneficiat din plin de relațiile sale cu puterea. A reușit chiar să scape și de o condamnare la închisoare după ce a accidentat mortal o femeie. La scurt timp după producerea accidentului, Miron Cozma a fost folosit în luptele interne ale FSN-ului, atunci când aripa conservatoare a partidului a reușit să își impună controlul asupra părții reformatoare.

Mulți lideri de sindicat din acea perioadă sunt de părere că Miron Cozma ar fi putut preveni violențele celei de-a patra mineriade, datorită statutului său privilegiat în rândul minerilor.

Petre Roman, răsturnat de minerii lui Miron Cozma

Miron Cozma este cel mai bine cunoscut pentru rolul său în conducerea minerilor din Valea Jiului la Mineriada din 1991, un act care a cauzat demisia guvernului reformist al lui Petre Roman, alături de violențe împotriva cetățenilor de rând, lăsând în urma lor peste 400 de răniți și trei morți.

În luna ianuarie 1999, Miron Cozma a condus minerii în o altă serie de proteste. De această dată, motivul a fost dat de intenția guvernului lui Radu Vasile de a închide minele din Valea Jiului, care aduceau statului mari pierderi de bani. Intenționând să facă presiuni asupra guvernului, Cozma și minerii lui au început marșul spre București. Minerii s-au ciocnit cu Jandarmeria în localitatea Costești, județul Vâlcea. Aproximativ 70 de mineri și 100 de jandarmi au fost răniți și un miner a murit. Prim-ministrul Radu Vasile a purtat discuții cu Miron Cozma la Mănăstirea Cozia, mediate de episcopul Ioan Selejan. Acolo s-a convenit încheierea marșului și retragerea minerilor spre Valea Jiului.

La începutul lunii februarie 1999, Cozma a fost condamnat de către Curtea Supremă de Justiție la 18 ani de închisoare pentru implicarea sa în mineriadele din anul 1991. Acest lucru a determinat un nou marș al minerilor spre București.

Miron Cozma, relația cu Ion Iliescu

Miron Cozma a fost grațiat de președintele Ion Iliescu pe 15 decembrie 2004, cu doar câteva zile înainte ca mandatul său de președinte să se încheie, dar grațierea a fost revocată în 16 decembrie, ca urmare a protestelor împotriva deciziei. Noul președinte, Traian Băsescu, a spus că această anulare de grațiere a fost un succes al societății civile, al democrațiilor europene și al Statelor Unite, care au protestat vehement. Cu toate acestea, Cozma a fost eliberat din închisoare în iunie 2005, când anularea grațierii lui a fost declarată ilegală de către Curtea de Apel București.

În septembrie 2005 a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție la 10 ani de închisoare pentru mineriada din ianuarie 1999. Toate sentințele s-au suprapus, în așa fel încât, din iunie 2006 a fost condamnat la o pedeapsă de 13 luni în închisoare.

Pe 2 iunie 2006 cererea lui Miron Cozma de a fi eliberat pe cauțiune a fost respinsă de către Comisia Penitenciarului Rahova. Un tribunal din București a respins două săptămâni mai târziu recursul său împotriva deciziei.

Pe 13 iunie 2017 a fost trimis în judecată, alături de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și alții. Ei sunt anchetați pentru mineriada din iunie 1990, sub acuzația comiterii de infracțiuni contra umanității. În data de 10 decembrie 2020 instanța a decis retrimiterea dosarului la Parchet, pentru refacerea rechizitoriului.

Acuzat că și-a abandonat minerii în timpul „bătăliei de la Stoenești”

După ce a fost condamnat de Curtea Supremă de Justiție la 18 ani de închisoare pentru implicarea sa în Mineriadele din 1991, Miron Cozma a lansat un nou marș al minerilor spre București. Pe 16 februarie 1999, Miron Cozma a pornit din Valea Jiului cu 2.500 de mineri. Ei au fost așteptați de forțele de ordine. Podul de la Stoeneşti a fost blocat cu un tanc. La a cincea mineriadă, convoiul minerilor pornit spre București fusese întrerupt în urma unor negocieri încheiate în favoarea minerilor.

Protestatarii au trecut de primul baraj al forțelor de ordine, aflat în dreptul localității Brădești, județul Dolj. La ora 5 dimineața, marșul a fost oprit de către forțele de ordine la Stoenești, județul Olt. Minerii au fost atacați cu grenade lacrimogene. Miron Cozma a încercat să se refugieze în localitatea Caracal. A fost capturat pe drum și arestat, împreună cu 500 de mineri, la ora 09.00, în aceeași zi.

După mai multe confruntări, minerii au fost opriți din drumul lor spre București.

„La Stoeneşti, forţele de ordine au rezistat la 26 de asalturi minereşti în numai două ore. Miron Cozma şi-a abandonat ortacii în mâinile jandarmilor. Forţele de ordine s-au reabilitat spectaculos după înfrângerile de la Bumbeşti şi Costeşti. Au reușit să pună punct celei de-a şasea mineriade la Stoeneşti, în judeţul Olt”, scriau ziarele vremii.

Miron Cozma și dosarul Mineriada

Miron Cozma, fostul lider al minerilor din Valea Jiului, s-a arătat nemulţumit de modul în care se judecă dosarul Mineriadei din iunie 1990. Acesta susține că intenţia celor din justiţie este ca procesul să dureze cel puţin 20 de ani sau probabil până „moare" Ion Iliescu.

În dosarul Mineriadei, Miron Cozma este acuzat de infracţiuni contra umanităţii:

„La modul în care se desfăşoară procesul, cred că este o intenţie a celor din justiţie ca acest proces să dureze cel puţin 20 de ani sau poate până moare Iliescu. (...) Acest proces se vrea tergiversat, probabil să moară Iliescu. Sau să mai dispară şi Petre Roman, să îşi ia elan în ţările spaniole (...). Au apărut mii de părţi civile. Pe motivaţia asta să vedeţi cât se va întinde procesul. O să dureze, dacă se va judeca vreodată, cel puţin 10 ani, pe motivaţia că vor fi audiate victimele şi se va întinde la nesfârşit. (...) Eu vreau adevărul", a declarat atunci Miron Cozma.

Cozma s-a lăudat că a bătut 20.000 de „milițieni” la Costești:

„Mie nu îmi este frică de puşcărie. Am stat 11 ani în puşcărie şi nu a mişcat nimeni în faţa mea. Vă aduceţi aminte că am făcut concert la Rahova cu BUG Mafia. (...) Am bătut 20.000 de miliţieni la Costeşti cu 7.000 de mineri. Victor Ciorbea a disponibilizat 30.000 din armata mea de 43.000 de mineri din Valea Jiului. Am rămas cu 13.000 şi au crezut că m-au învins. Am luat 7.000 de mineri şi am bătut 20.000 de poliţişti şi jandarmi. Scrie în rechizitoriu", a adăugat Cozma