Oamenii care coboară în mină muncesc la fel ca în Evul Mediu şi trăiesc în condiţii mizerabile. Şefii lor locuiesc în vile impunătoare şi beneficiază de curent subvenţionat.

Accidentul care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute la Mina Petrila, soldat cu 12 morţi şi 15 răniţi, atrage atenţia asupra unei realităţi pe care toţi o ştiu, dar despre care puţini vorbesc: există o diferenţă uriaşă între mizeria în care trăiesc familiile minerilor de rând şi vilele şi casele de vacanţă ale directorilor din Valea Jiului.

Niciun şef al Companiei Naţionale a Huilei (CNH) nu a plecat de la post cu mâna goală. Dimpotrivă, conturile lor erau doldora de sume importante, bogăţie la care se adăugau maşini de lux, terenuri, vile şi case de vacanţă.

Încă o observaţie: după fiecare accident de muncă intens mediatizat, directorii din CNH au fost „sancţionaţi“ cu promovarea în Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) sau pe alte funcţii importante în Valea Jiului.

De partea cealaltă, minerilor simpli nu le-a rămas decât să-şi îngroape morţii şi să coboare, din nou, în mină.

IMOBILIARE

Casa lui Gheorghe Cioară domină oraşul

Petrila Foştii şi actualii şefi ai CNH au acumulat averi frumoase. Au case sănătoase şi beneficiază, la rândul lor, de curent subvenţionat şi de bonuri valorice pentru plata cărbunelui folosit la încălzirea locuinţei.

Gheorghe Cioară a fost director general al Companiei Naţionale a Huilei din 1999 până în august 2001. A fost demis după un accident colectiv de muncă la Mina Vulcan, soldat cu 14 morţi. Imediat, a fost promovat în Ministerul Economiei. Acum, Cioară a ieşit la pensie, dar nu e pensionar; se află la conducerea Regiei de Apă din Valea Jiului.

Fostul director general al CNH locuieşte în oraşul Petrila, într-o vilă pe care a făcut-o renovând casa moştenită de la socri. Vila în care Gheorghe Cioară stă împreună cu soţia, cei doi băieţi, soţia şi fiica unuia dintre ei, se înalţă pe patru niveluri (garaj, două etaje şi mansardă), deasupra unei colonii de case din apropierea cartierului Minei.

Panorama de la ultimul etaj e impresionantă: se pot vedea oraşul Petrila, masivul Parâng şi cartierul muncitoresc.

Potrivit spuselor lui Gheorghe Cioară, casa, care ar avea doar 5 camere, a fost ridicată pe parcursul a 10 ani (a fost terminată în anul 2005).   „Este rezultatul muncii de-o viaţă. Am sacrificat concedii pentru a construi această casă. Ea a fost ridicată pe fosta casă proprietate privată a socrilor mei, în care stăm acum împreună cu copiii“, ne-a declarat Cioară. Mână de lucru ieftină

Ioan Stamin Purcaru a condus CNH în perioada 2003-2005. În prezent este consilier în cadrul MEC. Pe vremea când a condus CNH a dobândit o serie de bunuri pe care ulterior a uitat să le menţioneze în declaraţia de avere, motiv pentru care a fost cercetat. Ulterior, a fost scos de sub urmărire.

Bunurile pe care uitase să le declare sunt un apartament în Bucureşti, dobândit în anul 2002, şi două suprafeţe de teren dobândite în anul 1998.

Apropiaţii lui Stamin Purcaru spun că, între timp, acesta şi-ar mai fi construit o vilă lângă Bucureşti, la Afumaţi. S-a scris, dar nu s-a putut dovedi, că ar mai avea o garsonieră în Capitală, un apartament în Vulcan şi o căsuţă de vacanţă în Valea Jiului.

Daniel Surulescu, director general al CNH din anul 2005 şi până în prezent, mai are, în afară de casa părintească din Vulcan (care apare în declaraţia de avere), un apartament în Petroşani şi o casă de vacanţă în masivul Parâng. El mai deţine două maşini şi este asociat (50%) în firma Denta X Ray Diagnostic SRL, cu obiect de activitate „Alte activităţi referitoare la sănătatea umană“.   Casa din Vulcan are un singur nivel, se întinde pe mai multe sute de metri pătraţi, a fost renovată în ultimii ani şi contrastează cu imobilele sărăcăcioase din jurul ei. La vremea renovării s-a spus că lucrările au fost făcute de mineri de la Vulcan, la fel cum s-a spus şi despre construcţia casei de vacanţă din Parâng. Informaţiile nu au putut fi confirmate. Eşalonul doi nu se lasă mai prejos

Directorul economic Verginica Popescu din cadrul CNH are o vilă în comuna Voluntari şi un apartament la Petroşani. Deţine peste 8 hectare de teren şi are un autoturism Peugeot.

Mircea Sorin Ivan, director tehnic în cadrul CNH, are peste 4.000 de metri pătraţi în Petroşani, în Câmpu lui Neag şi în Vulcan, un apartament, o casă de vacanţă, un autoturism Toyota, o motocicletă Kawasaki. El are de restituit la bănci 170.000 de lei. (Marius Mitrache)

Gheorghe Cioară, fost director general CNH: "Este rezultatul muncii de-o viaţă. Am sacrificat concedii pentru a construi această casă în care stăm acum împreună cu copiii."   POLUL SĂRĂCIEI „Dacă o fi să mor, măcar să le rămână pensia la copii“

Dacă se adună toţi membrii familiei Cheian din Petrila într-o cameră de apartament normală, se poate spune cu mâna pe inimă că nu mai rămâne loc să arunci un ac. Cele 14 suflete înghesuite în apartamentul cu trei camere de la „Capăt de linie“ - cum se numeşte ghetoul unde locuiesc Cheianii - aşteaptă de ani buni ceva, orice, o schimbare în Valea Jiului, ca să poată duce o viaţă mai bună. 14 suflete, 16 milioane pe lună

Daniela, Anişoara, Cristina, Ionuţ Viorel, Doiniţa, Roxana, Emanuela, Emanuel. Sunt toţi copiii minerului Viorel Cheian şi ai Doinei, soţia sa, casnică. „Şi mai urmează unul acum, o fetiţă, dar nu ne-am gândit încă la nume“, spune minerul Viorel. Apoi, una dintre fete, Anişoara, le-a făcut bucuria şi a adus pe lume primul nepot. Acum stau toţi într-un apartament cu două camere, la care au anexat şi uscătorul de rufe de pe casa scării, cu acordul vecinilor. Că nu se mai putea trăi altfel.

Aşa i-a plăcut lui Viorel Cheian, să aibă familie mare. În plus, religia sa, penticostală, interzice avortul. Şi nici nu ar fi prea multe motive serioase de îngrijorare, cât timp, în cuvintele minerului de 49 de ani, angajat la o secţie de întreţinere a minei, în casa lui se petrece lunar „o minune“: cele 16 milioane din salariu ajung exact cât nimeni să nu sufere. „Drămuim cum putem şi noi“

Dacă îl întrebi pe Viorel Cheian cum reuşeşte, sistematic, să-şi întreţină familia numeroasă dintr-un singur salariu răspunde modest: „Drămuim cum putem şi noi“. Se cumpără, la salariu, câteva kilograme de carne. Şi apoi împarte, divizează. Păstreză mai ales pentru sâmbătă, duminică. „În rest, ne drămuim cu ce se poate, cu ce se găseşte. Plus cerinţele la şcoală, pentru copii. Na, nu e uşor…“.

Viorel e singurul care aduce bani în casă. Lucrează la mină pentru că oricum nu are de ales: altceva de muncă nu se găseşte în zonă. Apoi vin veşti precum cea de sâmbătă, când atâţia din colegii lui şi-au pierdut viaţa în mină. Şi-l înfioară, cum l-a înfiorat şi în ’82, când a avut prima tentativă să lucreze la mină: i-a fost refuzată cererea de angajare pentru că tocmai avusese loc o explozie în galerie. „Acolo nu mai simţi teama. Am lucrat şi eu cu echipa asta care a murit, şi îi înţeleg. Nu te mai gândeşti decât să-ţi câştigi pâinea. De multe ori am vorbit cu colegii că o să fie vreun accident mai grav şi murim cu toţii. N-ai salvare, asta e. Dacă o fi să mor, măcar să le rămână pensia la copiii ăştia“, spune Viorel. Minerul misionar Când vine vorba despre averi mari strânse de unii de pe minerit, Viorel Cheian zâmbeşte amar şi spune că nu vrea să se bage în „politică“. Se bucură că măcar l-a ajutat Dumnezeu şi i-a dat copii înţelegători. Că la Petrila sărăcia loveşte des şi în liniştea din sânul familiei. „Sunt unii cărora le-au reproşat copiii că de ce i-au mai adus pe lume dacă situaţia e aşa cum e. Înainte era altfel. Tatăl meu a lucrat tot în mină, aveam ajutor, eram bine văzuţi. Dar după ce s-or întâmplat evenimentele cu mineriadele… Ceea ce-mi dă mie pace e credinţa în Dumnezeu. Că n-aş avea altă bucurie“, spune Viorel.

De asta, când nu-i la mină, duminica adică, Viorel îşi urmează vocaţia la Biserica Penticostală. Uită de subteran pentru câteva ore, ascultă şi duce cuvântul Domnului dintre blocurile jegoase din Petrila până prin învecinata Oltenie. (Andrei Udişteanu)

Viorel Cheian, miner: "Sunt unii cărora le-au reproşat copiii că de ce i-au mai adus pe lume dacă situaţia e aşa cum e. Tatăl meu a lucrat tot în mină, eram bine văzuţi."

BUCUREŞTI

Încă un miner a fost operat

Cei opt mineri internaţi la Spitalul Floreasca şi la Spitalul de Chirurgie Plastică din Capitală sunt în continuare în stare gravă. Ieri, un alt miner cu arsuri pe 85% din suprafaţa corpului a fost operat, starea lui fiind stabilă. „Din fericire, nu au apărut complicaţii în timpul intervenţiei chirurgicale“, explică medicul Cristian Niţescu, de la Spitalul de Chirurgie Plastică şi Reparatorie din Bucureşti. Şi pacientul operat marţi evoluează bine, însă prognosticul medicilor este în continuare rezervat. „Este stabil din punct de vedere respirator, dar va fi strict monitorizat“, a adăugat medicul Cristian Niţescu. Un alt pacient internat la Spitalul de Chirurgie Plastică a fost scos, ieri, de pe aparate şi respiră singur. Starea minerilor internaţi la Floreasca nu prezintă modificări faţă de ziua de marţi. În schimb, toţi cei şase ortaci de la Spitalul din Petroşani au fost externaţi ieri după-amiază. (Mihaela Năftănăilă)

PERICOL Ancheta tehnică, amânată Specialiştii din cadrul Institutului Naţional pentru Securitate în Muncă şi Protecţie Antiexplozivă INSEMEX nu pot demara ancheta tehnică din cauză că nu pot coborî încă în subteran pentru a aduna probele necesare expertizei tehnice. „Imediat după ce salvatorii au recuperat ultimele patru victime, zona s-a închis. În unele puncte sunt concentraţii de metan mai mari decât limitele admise şi există şi jar“, precizează Constantin Lupu, directorul INSEMEX. Pe de altă parte, procurorii întocmesc actele premergătoare începerii urmăririi penale, însă nu pot lua nicio decizie până la finalizarea raportului de expertiză tehnică. Reprezentanţii CNH susţin că activitatea de la Mina Petrila ar putea fi reluată abia săptămâna viitoare. „Trebuie să efectuăm toate lucrările care se impun pentru ca locul de muncă să fie sigur“, afirmă Petru Drăgoescu, director Serviciul Sănătate şi Securitate în Muncă din CNH. (Marius Mitrache) DEZVĂLUIRI

„Limitele de metan, peste nivelul admis“

Existau scurgeri de gaz metan cu câteva zile înainte de producerea exploziei de la Petrila. Aceasta este declaraţia unuia dintre minerii care au lucrat în subteranele de la Petrila în ziua exploziei. Dezvăluirea a fost făcută marţi seară, în cadrul emisiunii „Realitatea te priveşte“, difuzată pe postul Realitatea TV. Potrivit martorului, în zilele premergătoare accidentului au avut loc două incidente cu rol de avertisment: unul dintre mineri s-a intoxicat cu gaz şi au existat două aprinderi de metan. „Că nu s-a raportat metanul în acte aşa cum trebuia, asta e problema şefilor. Avem şi noi metanometre, că suntem mineri, limitele erau peste admis“, a spus minerul, sub protecţia anonimatului. Acesta a acuzat conducerea minei că ştia despre existenţa acestor probleme şi, cu toate acestea, a permis intrarea minerilor în exploataţie, refuzând să rezolve scurgerile de metan cu apă pe motiv că ar fi afectată calitatea cărbunelui.