Ce înseamnă să fii democrat- liberal în aceste zile, când protestatarii contestă tot ceea ce a constituit acţiunea guvernamentală în ultimii trei ani? Ce sfaturi i-ar da premierului, care este starea partidului şi ce părere are despre comportamentul Opoziţiei? Vicepreşedinte al PDL şi lider al filialei Mehedinţi, senatorul Mihai Stănişoară, fost consilier prezidenţial pe probleme de Securitate Naţională în perioada 2007-2008, apoi Ministru al Apărării în perioada 2008 – 2009, a acordat EVZ un interviu despre temele fierbinţi ale momentului.

EVZ: Cum vă simţiţi în propria piele, ca membru PDL, în aceste momente, când lumea strigă în pieţe împotriva partidului din care faceţi parte?
Mihai Stănişoară:
Sincer, nu mi-e ruşine deloc că sunt membru PDL. Dimpotrivă. Suntem, în continuare, cel mai important partid din România şi, chiar dacă am arătat că nu suntem perfecţi, am acţionat de fiecare dată cu bună-credinţă. Cred că toţi suntem de acord că s-au luat măsurile corecte pentru a combate criza. Sigur că există unele abordări, unele aspecte, care arată că o mai aplicată comunicare, o mai bună diplomaţie politică ar fi fost binevenite.

Aveţi senzaţia că e oarecum nedrept ceea ce se întâmplă?
Da, cred că e nedrept, pentru că, în fapt, nemulţumirile ţin, de multe ori, de formă şi nu de fondul problemelor care sunt iterate ca nemulţumiri. Eu cred cu tărie în partidul din care fac parte. Cred că este un partid cu resurse umane im portante, formidabile, care nu şi-a spus nici pe departe ultimul cuvânt în politica românească.

Ar fi nedrept ca ceea ce a făcut bun să nu fie recunoscut. În 2008, în cadrul parteneriatului cu preşedintele Traian Băsescu, ne-am asumat că vom avea un guvern de sacrificiu, care să ia măsurile care trebuie luate, chiar dacă vor fi dure şi nepopulare. Asta a fost ieri. Astăzi, nu-mi doresc ca mâine să avem un partid de sacrificiu.

"Premierul trebuie să stea cu faţa întoarsă către partid"

Parteneriatul cu Traian Băsescu trebuie să continue, dar, pentru a avea succes, trebuie ca noi, PDL, să fim mai determinaţi şi cu mai multă iniţiativă, nu mai putem aştepta permanent ca preşedintele să vină cu vreo magie.

Am vorbit despre sacrificiu… Ordinea firească a expunerii politice ar fi fost ca Guvernul să fie cel mai expus, apoi să urmeze partidul, apoi preşedintele.

Datorită faptului că, în majoritatea cazurilor, atât Guvernul, cât şi partidul au lipsit din arena politică, practic l-am obligat cumva pe preşedinte să intre într-o curbă de sacrificiu şi pentru asta cred că suntem cu toţii răspunzători.

De aceea cred că astăzi trebuie ca, în acest moment delicat, de cumpănă, al politicii româneşti, şi aici mă gândesc la mesajul unor oameni prezenţi în stradă care neagă calitatea întregii clase politice româneşti, în aceste momente cred că trebuie să facem o analiză foarte exactă a stării de fapt, a noastră şi a României, şi să luăm repede de tot nişte măsuri care să ne permită în continuare să jucăm un rol important în politica românească.

Ce aţi face în locul premierului? Ce l-aţi sfătui? Sau ce l-aţi sfătuit deja?
Răspunsul ţine mai mult de o atitudine interioară, de partid. În orice caz, e limpede că în asemenea situaţii, astăzi şi nu numai astăzi, premierul trebuie să stea cu faţa întoarsă către partid. Pentru că eu, noi, membrii de partid, conducerea suntem efemeri, partidul e cel care trebuie să rămână puternic şi să existe în continuare.

Aţi avut sentimentul că preocuparea premierului a fost predominant îndreptată către Guvern, cu riscul ca partidul să fie neglijat?
Inevitabil, atunci când eşti prim-ministru şi preşedinte de partid, sigur că alocând, ca resursă, un timp însemnat pentru calitatea de premier, sunt multe lucruri pe care probabil nu mai apuci să le faci la partid.

"Cel mai bun lucru, stabilitatea macroeconomică"

Cum ar putea premierul să stea cu faţa la partid?
Soluţia acţiunii premierului, imediate şi viitoare, stă la partid, adică partidul este cel care trebuie să arate direcţia şi să spună ce trebuie făcut. Şi aici mă refer la PARTID în integralitatea lui, nu la conducerea centrală a acestuia.

Iar premierul să asculte…
Evident, este o logică firească a lucrurilor.

Care au fost câteva erori ale PDL şi câteva lucruri bune pe care le-a făcut în această perioadă de criză?
Cel mai bun lucru este această stabilitate macroeconomică pe care guvernul a reuşit-o, încadrarea în parametrii stabiliţi de comun acord cu FMI. Şi acest fapt este recunoscut în plan internaţional, după cum ştiţi ministrul de Finanţe a primit un important premiu internaţional, iar zilele trecute prestigioasa agenţie Reuters făcea o analiză în care afirma că Ungaria ar trebui să urmeze exemplu României.

Cât despre erori, am spus, mai înainte, cred că ar fi fost necesară o mai bună comunicare, un mai intens dialog, poate nu numai cu competitorii politici, cât cu întreaga societate românească.

"Nu mai putem aştepta permanent ca preşedintele să vină cu vreo magie. Practic, l-am obligat cumva pe preşedinte să intre într-o curbă de sacrificiu “
MIHAI STĂNIŞOARĂ, vicepreşedinte PDL

SOLUŢIE

"Declaraţia de interese a candidaţilor PDL să fie albă ca zăpada"

Cum poate fi evitat să deveniţi un partid de sacrificiu?
În primul rând, să avem o imagine exactă a stării de fapt a României de astăzi, cât şi a stării de fapt a partidului, să stabilim ce avem de făcut şi să ne ţinem de strategia pe care o vom fixa. Odată ce am horătât, să şi acţionăm, cum am învăţat de la Traian Băsescu, să mutăm întotdeauna primii. Şi când spun să stabilim ce avem de făcut, mă refer la chestiuni de fond, nu de formă. În primul rând, la modul şi tipul de abordare a unor subiecte care sunt pe agenda cetăţeanului, subiecte pe care nu ar trebui să le neglijăm.

Ar trebui să aveţi nişte mesaje mai îndrăzneţe din partea partidului pentru aceste subiecte fierbinţi pentru cetăţean? Sau chiar nişte purtători mai curajoşi de mesaj?
Aş da numai două exemple. Haideţi s-o spun mai pe şleau. În plan guvernamental, cred că am depăşit o etapă în care era bună atitudinea de contabil cu mânecuţe, în care fiecare bănuţ era buchisit şi trebuia împărţit, şi de tăiat şi de acolo, şi de acolo ca să facem economii. O perioadă de altfel absolut necesară s-a încheiat şi important e ca, de azi înainte, să avem, ca strategie a Guvernului, o abordare antreprenorială de genul creativ, câştigător.În sensul de a reuşi să facem dintrun leu doi, desigur, ţinând în frâu cu mână forte cheltuielile şi deficitul. Această strategie trebuie să conţină, atât cât este posibil, şi decente concesii sociale.

În ceea ce priveşte reformarea partidului, un proces necesar şi continuu, trebuie să tranşăm rapid subiectul separării politicului de afaceri în PDL. Viitorii candidaţi ai PDL la oricare dintre alegerile de anul acesta ar trebui să aibă declaraţia de interese albă-albă ca zăpada.

Un sondaj recent al CSOP arăta că oamenii care se declară interesaţi de politică sunt în jur de 10%. Pe fundalul acesta, toţi liderii politici scad, nu doar cei de la Putere, ci şi cei din Opoziţie. Cum vă explicaţi lucrul acesta?
Până la urmă, e o problemă de credibilitate. Cu credibilitatea poţi să te naşti, dacă faci parte dintr-o familie de oameni serioşi, cu nume bun într-o comunitate, ţi-o construieşti până la un anumit moment, dar şi, sigur, poţi să o pierzi foarte uşor. Dar, întotdeauna, această credibilitate nu este dată de vorbele tale, ci de fapte mai ales că oamenii, la 22 de ani după Revoluţie, au un alt mod de a judeca lucrurile, de a percepe ce se întâmplă. Nu mai pot fi foarte uşor păcăliţi.

Omul ştie şi analizeză foarte repede ce ai făcut, nu ce ai vorbit. Realitatea este că liderii opoziţiei nu prea au ce argumente să aducă la capitolul fapte în politică. Sunt mai mult vorbe. Credibilitatea lor este afectată şi de faptul că – se ştie – foarte curând se vor adopta nişte hotărâri, unele s-au şi luat la nivel european – în aşa fel încât anumite cheltuieli de tip electoral de la buget vor fi practic imposibile, indiferent cine va fi la guvernare. Or, să promiţi astăzi oamenilor avantaje electorale este o minciună care pur şi simplu sfidează bunul simţ. Pe de altă parte, dacă aţi urmărit spaţiul lor de exprimare, ei nu spun "dacă venim noi, vom face nişte lucruri: 1, 2, 3, 4, 5…" Ei spun "trebuie să venim noi, să plece ei. Ei sunt cei mai răi, noi suntem cei mai buni". Lucruri care nu ţin de logica firească şi de bună-credinţă a comunicării cu electoratul.

MESAJ

"Nu suntem perfecţi, dar acţionăm cu bună-credinţă"

Ce mesaj adresaţi electoratului PDL şi cetăţenilor României, fie că protestează sau nu pe stradă?

Eu cred că este limpede, nu susţinem că suntem perfecţi , dar acţionăm cu bună-credinţă şi ne străduim să respectăm promisiunile pe care le-am făcut cetăţenilor. Cei care vor aprecia asta vor fi în final tot votanţii, care, în ziua alegerilor, ne vor da notă de trecere sau nu.

Aş mai adresa o invitaţie şi pentru cititorii ziarului dvs. Să încerce să pătrundă dincolo de brutul materialului pe care-l citesc şi să aibă încredere şi speranţa că şi în România va fi bine, în sensul că resursele umane ale românilor sunt formidabile. Eu cred în ele şi cred că ne blamăm prea mult şi nu ştim să ne scoatem valorile în faţă şi să ne fixăm împreună domeniile de interes de care să nu ne atingem, indiferent de cine va guverna în viitor. Asta ca o nemulţumire, că tot am discutat de dialog…

Pentru că, iată, din asemenea atitudini pierde toată lumea după cum o arată şi sondajele. Consumăm prea multă energie cu atitutini, cu acţiuni care nu ne aduc niciun folos.

OPOZIŢIE

"Liderii USL sunt de nivelul ligii secunde"

Cum vi se pare atitudinea opoziţiei în aceste momente?
Ca substanţă a acţiunii lor, încearcă să fructifice politic o oportunitate care, consideră ei, a venit în întâmpinarea dorinţei politice pe care o au.

Pe mine alte lucruri mă deranjează. Se clamează, de către Opoziţie, deseori, lipsa de legitimitate a guvernării. Haideţi să ne întoarcem în 2007 – 2008. Atunci liberalii aveau în Parlament nici 20% dintre parlamentari şi au rezistat la guvernare, deşi oficial nu aveau pe nimeni alături de ei. Sigur că, la vot, cei care votau cu ei erau cei de la PSD, dar oficial nu a existat o alianţă PSD-PNL, nici măcar la nivel declarativ. Deci practic ei au guvernat cu o reprezentare de nici 20% în Parlament. Noi, care acum avem peste 50% în coaliţie, nu suntem legitimi, dar ei, cu mai puţin de 20%, erau legitimi în 2007-2008, când nu ne dădeau nici bună ziua în Parlament, darămite să ne mai consulte pe vreo temă. Este adevărat că nici nu prea legiferau, fiind preocupaţi mai mult de probleme de interes personal, nu de reformă.

Din nefericire, PDL a fost confruntat, ca abordare venită din partea Opoziţiei, cu o atitudine conflictuală, aşa că ne-am trezit de multe ori că, indiferent ce propuneam, din start era negat numai pentru că venea de la PDL.

Este şi asta o explicaţie pentru faptul că au fost multe asumări de răspundere, pentru că, practic, cred că vina aparţine şi Opoziţiei, nu numai nouă, pentru acest dialog ineficient. Haideţi să vă dau două exemple când a existat un consens: integrarea Românie în UE şi NATO. Din păcate, în afară de aceste subiecte, clasa politică nu a reuşit să stabilească unul, două, trei domenii prioritare care să reprezinte ţinte de atins pentru orice guvernare, indiferent de culoare politică.

Credeţi că opoziţia trebuia să-şi facă propriul miting?
Nu cred că i-a ajutat mai deloc ce s-a întâmplat. A părut mai mult un circ de factură ieftină. Din nefericire pentru România, liderii USL sunt de nivelul ligii secunde din politica românească prin limbaj, atitudine, comportament, aspiraţii. E un paradox, deoarece în PSD şi PNL chiar există politicieni de valoare. Îmi amintesc cu plăcere colaborarea cu unii miniştri PSD în perioada 2008-2009, când am fost ministru al Apărării.

Mi se pare interesant de subliniat un aspect care mi-a zgâriat auzul. În discursul pe care l-a avut, cred că în final, preşedintele PNL, Crin Antonescu, a strigat aşa, ca un strigăt de îmbărbătare: "Luptăm şi pentru voi!". Eu cred că a fost o chestiune instinctivă, dar reală, sinceră, şi care spune foarte multe. Adică luptăm şi pentru voi, dar în primul rând pentru noi. Care noi? E simplu de înţeles, "noi, USL".

“Noi credem că sunt importante şi cinci, şi zece locuri de muncă"

În plan local, la Mehedinţi, de unde sunteţi, aţi avut manifestaţii de protest?
Da, pentru că ele au fost coordonate, practic, de USL. Ei au fost mobilizatorii acestor acţiuni. Şi am avut şi noi un vârf de manifestare, care a fost chiar joia trecută, de circa 400 de persoane. În rest, câte 50-100.

La Mehedinţi aţi câştigat alegerile locale în 2008, în mod neaşteptat pentru adversarii politici. Veţi reuşi să menţineţi rezultatul şi la alegerile din acest an sau există riscul ca erodarea PDL provocată de criză şi aceste noi tensiuni din sociale să vă tragă în jos şi pe plan local?

Sigur că momentul votului în sine este încă departe.Dar v-aş da un exemplu. La acele sondaje pe ţară efectuate de PSD şi anunţate public, practic PDL a avut cele mai mari procente în judeţul Mehedinţi. Ei au spus, oficial, undeva spre 50 %, peste 45%, însă noi ştim, din sondajele noastre, că primarul nostru din Turnu Severin are aproape 80% şi că preşedintele Consiliului Judeţean este undeva aproape de 60%. Stăm bine, pentru că oricine ştie realitatea din Turnu Severin nu are cum să nu admită că s-au făcut multe lucruri bune acolo. Şi mă refer la infrastructură în primul rând, la asfaltări de drumuri, la asfaltări de străzi, la locuri de agrement, la parcuri. Cu alte cuvinte, faţa oraşului s-a schimbat.

Deci acestea ar fi principalele realizări ale PDL- ului în plan local, în infrastructură…

Şi v-aş mai spune şi un lucru poate interesant, ca deschidere. Dacă nu mă înşel, suntem, practic singurul judeţ cu un spital judeţean care are management privat la ora aceasta. Şi vreau să vă spun că, dincolo de bunele şi mai puţin bunele din fiecare instituţie, lucrurile chiar s-au schimbat în bine la spitalul judeţean de când este acest management privat.

Ce proiecte are PDL Mehedinţi pentru următorul mandat sau ce le promiteţi oamenilor că veţi face de acum încolo? Cum veţi continua ceea ce aţi început acolo?

Noi am avut o abordare chiar şi la bugetul de anul acesta, înainte de votarea bugetului, am făcut o consultare publică prin diverse instrumente: printr-o televiziun locală, prin scrisori. Am lansat invitaţia de a participa cu idei, către ce direcţii să îndreptăm banii. Cheia unei guvernări locale reuşite este aceea de a include cetăţenii în proiect. De a încerca, atât cât este posibil, cât o permit miloacele de comunicare, să vină în întâmpinarea dorinţelor cetăţenilor şi ei să înţeleagă exact acţiunea administrativă. Eu am văzut asta din realitatea locală de acolo. Oamenii înţeleg greutăţile, dar vor ca acţiunea autorităţilor locale să fie făcută cu bună-credinţă şi cu respect faţă de banul public. Cu alte cuvinte, să tratezi comunitatea locală ca pe familia ta.

Aveţi acolo o regiune foarte frumoasă, Cazanele Dunării. Puteţi dezvolta mai mult potenţialul turistic al zonei sau este el suficient acum? Mai poate fi îmbunătăţit?
Fără discuţie. Pentru noi a fost o bucurie, vara trecută, să vedem că această zonă de clisură, cum o numim noi, a fost în permanenţă ocupată la maxim. Apar unităţi de cazare şi agrement, practic, lună după lună. Sunt şi nişte fonduri europene accesate pentru Oficiul de Informaţii Turistice, un mic centru de primire şi asistenţă pentru prim-ajutor. E o zonă care se dezvoltă foarte mult. Sigur, aşteptam foarte mult de la proiectele care vor veni odată cu deschiderea finanţării… E vorba de proiectele care ţin de regiunea Dunării şi care de anul viitor vor intra la finanţări.

O problemă pe care o avea Mehedinţiul, la un moment dat, era un trend accentuat de reducere a populaţiei. Au plecat oamenii în străinătate sau nici sporul natural nu vă ajută…?
Înainte de 89’, Turnu Severin era ales la repartiţie de studenţii care terminau, pe motiv că se puteau viziona programele de televiziune ale sârbilor. Până la urmă, asta încercăm să facem la Turnu Severin. Să creăm nişte condiţii de viaţă care să-i facă pe tineri să nu mai aleagă alte destinaţii. Un prieten drag, într-o discuţie, cu ani în urmă, mi-a spus foarte plastic: “ E foarte frumos la Severin. E cum e, dar după aceea n-ai ce face". E un oraş care a avut şi o viaţă culturală înainte. Noi avem acum în desfăşurare un program, pe fonduri europene, de renovare a clădirii teatrului. Speram să avem după aceea o stagiune teatrală permanentă, vrem să revigoram puţin şi viaţa culturală, însă prima mare problemă pe care o avem în atenţie o reprezintă locurile de muncă. N-avem succese însemnate. Câteva demne de luat totuşi în seamă, înseamnă câteva zeci de locuri de muncă, însă avem un “du-te-vino" de potenţiali investitori, pe care îi aducem în judeţ, le arătăm ce disponibilităţi avem. Să sperăm că, până la urmă, îi vom convinge pe unii dintre ei să şi rămână acolo.

Am avut, de curând, o delegaţie din Japonia care a avut o prezentare a potenţialului economic, ei participând şi la o vizită a unei investiţii japoneze în Orşova, care are câteva sute de angajaţi şi care produc volane pentru maşini. Avem un proiect legat de construcţia unui nou combinat de celuloză şi hârtie. Noi am avut unul care este în lichidare acum. S-ar putea să-l repornească şi pe acela un investitor care vrea să-l cumpere. Practic, sunt încercări de zi cu zi. Noi credem că sunt importante şi cinci, şi zece locuri de muncă. Cu puţin se face mult.