MIHAI COSMA: "Tosca", record la aplauze

MIHAI COSMA: "Tosca", record la aplauze

Pe final de stagiune, Opera bucuresteana nu merge la relanti, ci, dimpotriva, tureaza motoarele ca la un finis de cursa caci, iata, evenimentele nu numai ca nu lipsesc, dar se succed cu repeziciune, intr-un trend ascendent..

„Tosca” de saptamana trecuta (spectacol dedicat implinirii a 100 de ani de la nasterea eminentei soprane Dora Massini) a insemnat reintalnirea bucurestenilor cu Eliane Coelho, o artista care, la precedentele sale aparitii concertante, ne-a dovedit ca se afla in primul esalon al solistilor lirici europeni.

Nascuta in Brazilia, formata la scoala franceza si lansata in lumea operei in Germania, soprana Eliane Coelho si-a legat numele in special de Opera de Stat din Viena, unde, dupa performante excelente in multe si variate roluri, a obtinut titlul de Kammersangerin.

Ea canta rolul Floriei Tosca de 16 ani si acest lucru s-a vazut in prima ei prezenta pe scena Operei Nationale, unde a demonstrat o maturitate, o siguranta si o traire care au entuziasmat publicul. Nu-mi amintesc sa fi auzit atatea aplauze si urale nesfarsite, entuziaste, dupa celebra arie „Vissi d’arte” (dupa cum se stie, compusa de Puccini special pentru romanca Hariclea Darclee, prima interpreta a rolului).

Chiar daca specialistii i-ar mai putea gasi minusuri in voce ori in teatralitatea in tuse groase, Eliane Coelho a realizat o interpretare magnetizanta, stiind sa ofere exact ceea ce este pe gustul publicului. A secondat-o sotul ei, tenorul Juremir Vieira (cu 12 ani mai tanar), o voce viguroasa si stralucitoare, dar situat pe un palier calitativ inferior sopranei.

In Scarpia, foarte incisiv, impetuos si energic a fost Eduard Tumagian, solist care la sfarsitul unei frumoase cariere europene revine in teatrul care l-a consacrat, interpretand intr-un interval scurt un sirag de personaje principale, spre bucuria celor care doreau sa-l revada acasa. Pacat de imprecizia orchestrei, a carei prestatie a fost subminata de abundenta de greseli individuale si de lipsa de coeziune, in ciuda unor vizibile si meritorii eforturi ale dirijorului Adrian Morar.

Ne puteți urmări și pe Google News