Luni seara am ajuns pentru prima data în Centrul Vechi al Bucureștilor de la începerea nebuniei, că pandemia e depășită de multe luni.

Văzându-mă trist de soarta cârciumilor goale, în care mi-am înecat necazurile și mi-am exagerat bucuriile de când mă știu, un comesean mi-a recomandat să mă uit pe o postare recentă de pe Facebook a viceprimarului Sectorului 2, actualmente candidat la funcția de primar, Dan Cristian Popescu.

Cum Cristi, vechiul meu prieten, ca să știți pe cine-l citiți, fusese pionierul redeschiderii parcurilor acum câteva luni, când am ajuns acasă primul lucru pe care l-am făcut am intrat să-i citesc postarea.

„Cei care mă cunosc știu că sunt un om al științelor exacte.”, își începe Dan Cristian Popescu pledoaria pentru industria ospitalieră și continuă în stilul unui om de dreapta autentic, pe care PNL l-a șuntat de două ori în drumul lui spre Primăria Sectorului 2:

„Pentru mine lucrurile trebuie să fie într-o transparență totală, sub un calcul simplu și cât mai ușor de înțeles pentru toată lumea.

În acest moment, calculul pentru industria HORECA este unul foarte simplu, el nu există!

Acest sector „beneficiază” doar de semne de întrebare, este descurajat, nu primește explicații logice, primește doar supoziții sau presupuneri din partea autorităților.

Dacă ne-am dori să conturăm acum un tablou pe care ni-l prezintă autoritățile, cu siguranță, am spune că sunt depășiți de această problemă care pentru această industrie se traduce în imposibilitatea de a continua.

Înțeleg că vom începe în curând o campanie electorală, dar nu pot înțelege cum poți privi nepăsător către oamenii care nu vor mai avea în curând un job și nu vorbesc aici doar despre proprietarii locațiilor, ci despre toți cei care lucrează în industria ospitalității. Sectorul HORECA are nevoie și trebuie să meargă mai departe.

Ce ne dorim de la viitor? Să își închidă definitiv porțile?

Cer Guvernului să deschidă în condiții de siguranță aceste locații și să lase oamenii să muncească!”.

După ce am citit asta, sunt convins că Dan Cristian Popescu va proceda cu restaurantele din Sectorul 2 așa cum a făcut și cu parcurile!

Când scriam cele de până acum, cineva m-a sesizat despre o postare, tot pe Facebook, a viceprimarului Capitalei Aurelian Bădulescu, care, deși doar prieten nu-mi e, m-a pus pe gânduri.

Înainte să citez din ea, trebuie să mărturisesc că, deși nu par genul, zic zău că am fost și sunt prieten cu școala. Bine, una cu năbădăi, ca orice prietenie adevărată.

Subiectul postării lui Bădulescu e că „ce fac acum Orban și Anisie este crimă cu premeditare”. Ia să vedem la ce se referă:

„Deschiderea școlilor este crimă cu premeditare. LuCOVID și ministrul PEPSIGLAS n-au mers la școală.

Asta se vede din avion. În șase luni de PANDEMIE n-au fost în stare să pregătească un plan și un regulament pentru redeschiderea școlilor. La nivel CENTRAL guvernează haosul.

N-au alocat bani pentru măști și tabletele, n-au stabilit nicio strategie coerentă de siguranță medicală.

Lasă totul pe capul administrației locale.Dacă ar fi fost interesați ar fi citit presa occidentală, așa ar fi aflat că prin neștiință și nepricepere pot detona adevărate BOMBE EPIDEMIOLOGICE.

N-au fost în stare să pună în scenă un model cu circuitele de siguranță. Au lăsat la latitudinea unităților de învățământ să stabilească regulamentele. Să facă fiecare ce-i trece prin cap.

În cazul reapariției focarelor vor da vina pe autoritățile locale”.

Acum trebuie să vă mai fac o mărturisire. Și cu Ludovic sunt prieten vechi și am mare încredere în el, ceea ce nu pot spune despre toți cei din jurul lui, în cazul de față despre ministrul Educației.

Am convingerea, zic și eu ca rabinul, că va rezolva cum trebuie și cu cârciuma și cu școala.

Însă trebuie să țină cont de asta:

Pe vremuri în „Cațavencu” a apărut o bulă în care neuitatul strateg fesenist Octav Cozmâncă era cu receptorul telefonului fix la ureche:

• Alo, O. Cozmâncă?, întreabă cel de la capătul firului.
• Da, greșeală!, răspunde Cozmâncă.

Acum zic că nu mai e cazul să ne dăm pe mâna greșiților care vremelnic ne hotărăsc soarta.

Au trecut totuși 30 de ani… Om fi învățat cum să votăm?