Duminică seara, în interviul de la Sinteza zilei, primul interviu acordat dintrun studio unei televiziuni, procuroarea Mihaiela Morar Iorga a făcut multe dezvăluiri de importanță capitală pentru a înțelege cum a funcționat și cum funcționează încă în România folosirea luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico-mafiote.

Dezvăluirile care au urmat interviului – cele ale lui Vlad Cosma (amănuntele date de Vlad Cosma luni seara despre cum a fost el pe post de cetățeanul revoltat Serghei Petruș din Chișinău, cetățean care nu există, e doar o plăsmuire a Grupului Infracțional Organizat de la Ploiești, „Unitatea de elită a DNA” (citat din Codruța Kovesi), despre cum a născocit numele de pe tabelul cu cetățenii mituiți electoral de Sebastian Ghiță, m-au trimis cu gîndul la fantezia lui Gogol) au pus în umbră dezvăluirile Mihaelei Iorga.

Eu însă am urmărit interviul cu atenție, pentru că am descoperit în amănuntele date despre implicarea ilegală a Codruței Kovesi în deschiderea și întocmirea dosarelor confirmări ale multor lucruri susținute de mine în cadrul campaniei de denunțare a Binomului SRI-DNA. Despre aceste dezvăluiri voi scrie într-un alt număr. Azi însă mă voi ocupa de cea mai importantă, sesizată în importanța ei de cei doi moderatori: Dosarul Privatizării frauduloase a ALRO a fost clasat.

După 13 ani de tărăgănare la DNA, dosarul unuia dintre cele mai mari jafuri postdecembriste s-a închis fără ca cineva să fie trimis în judecată. Repet cu litere mari: FĂRĂ CA CINEVA SĂ FIE NU CONDAMNAT, CI TRIMIS ÎN JUDECATĂ. La un moment dat, Mihaiela Iorga a spus:

„În momentul plecării mele era nevoie de o expertiză. Nu aş putea să vă spun ce avea în vedere procurorul de caz, nu se putea vorbi de prescripţie. Am cerut expertiză în acest dosar. Exista o suspiciune cu privire că investiţiile la cele două societăţi erau făcute cu banii de la ALRO. Nu înţeleg de ce dosarul a fost clasat, a fost clasat după ce eu am fost revocată.

Din punctul meu de vedere, nu ar fi trebuit clasat, a fost greu să găseşti experţi, nu voia nimeni să-şi asume o asemenea expertiză. Eu nu pot să spun dacă s-ar fi ajuns la o trimitere în judecată, dar din punctul meu de vedere expertiza trebuia făcută”. Cei din platou au rămas cu gura căscată. Faptul nu fusese făcut public de către DNA. Și totuși, Mihaiela Iorga avea dreptate.

După plecarea ei de la DNA, dosarul, preluat de procuroarea Aurelia Enache a fost clasat. Mihaela Iorga a plecat din DNA la începutul lui iulie 2018. În nici patru luni de la plecarea sa, Dosarul Privatizării ALRO e clasat. Într-un număr al cristoiublog.ro din 29 octombrie 2017 sub titlul Incredibil, dar adevărat: Dosarul Privatizării frauduloase a Uzinei de aluminiu Slatina zace la DNA sub numărul 54/P/2005 de 12 ani! arătam că sînt coleg de sală la BAR cu Florian Bulmac, cel care și-a făcut din denunțarea jafului de la ALRO un scop al vieții.

Pe blogul din ziua respectivă reprduceam scrisoarea în care Florian Bulumac istorisea incredibilile aventuri cu statul de drept din România în lupta sa pentru a se face dreptate prin pedepsirea vinovaților într-unul din cele mai mari jafuri postdecembriste: Privatizarea Uzinei de Aluminiu Slatina, una dintre perlele industriei românești.

Prefațam publicarea scrisorii prin remarca mea în legătură cu felul în care fusese tratat de DNA Dosarul ALRO:

„Dincolo de persoanele implicate în plimbarea Denunțului de a lungul a 12 ani și de uriașa consecvență a lui Florian Bulmac în urmărirea unui țel (eu aș fi abandonat după un an), rămîne imaginea comediei de prost gust care e în România postdecembristă depistarea și sancționarea de către DNA a marilor afaceri de corupție.”

După cum era de așteptat, după emisiunea de duminică seara, a doua zi, luni dimineața, văzîndu-l pe Florian Bulumac la BAR, l-am întrebat dacă a aflat vestea clasării. O aflase. Mai mult primise Ordonanța de clasare. Revoltat, făcuse o contestație la Ordonanța de clasare.

Primise de la DNA adresa din 29 ianuarie 2018 prin care era informat sub semnătura lui Bogdan Marius Bulance, procuror șef de secție la DNA. Închiderea fără ca cineva să fie trimis în judecată a Dosarului – repet – uneia dintre cele mai mari afaceri de corupție postdecembriste constituie un moment istoric.

Un moment care, asemenea tuturor momentelor istorice, menite a fi studiate de posteritate, reclamă prezentarea documentelor. Ordonanța de clasare se intitulează Ordonanța din 20 11 2017 în Dosarul Penal nr. 413/P/2014. De precizat că în cei treisprezece ani de la constituire, Dosarul a trecut prin diferite numere, ultimul fiind cel de mai sus. E un document de 23 de pagini care debutează astfel: „ENACHE AURELIA – procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

Analizînd actele din dosarul penal cu numărul de mai sus, CONSTAT: În cadrul dosarului penal cu numărul de mai sus au fost efectuate cercetări cu privire la săvîrșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, faptă prev. și ped. de art. 248 C.p.rap. la art. 248 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.p. și de stabilire cu intenție a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținînd operatorilor economici la care statul este acționar, faptă prev. și ped. de art. 10 lit. a din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.p.”.

Urmează o prezentare pe larg a faptelor infracționale ale unui număr de cinci persoane a căror urmărire penală a început în 2011 despre care se concluzionează:

„Față de cele constate se poate observa că activitatea infracțională reținută în sarcina învinuiților prin rezoluția procurorului din data de 11 martie 2011 este perioada anului 2000 – 30 aprilie 2002, dată la care a fost semnat contractul de privatizare între reprezentanții APAPS, în calitate de acționari majoritari și Consorțiul Marco, care la acea dată, așa cum rezultă din actele de urmărire penală era acționarul semnificativ al S.C. ALRO S.A.

Se poate observa că activitatea infracțională a fost concentrată pe subevaluarea activelor și modificarea condițiilor de privatizare prin încălcarea dispozițiilor celor două Hotărîri de Guvern, activitate ce s-a desfășurat sub imperiul prevederilor vechiului cod penal, în perioada 2000 – 30 aprilie 2002. Finalizarea procesului de privatizare prevăzut în contractul încheiat la data de 30 aprilie 2002 s-a încheiat în martie 2003, dată la care a fost privatizată și S.C. ALPROM S.A. cu respectarea prevederilor contractuale.”

Deși e limpede că e vorba de o afacere de corupție, Ordonanța decide: „Referitor la plîngerile formulate împotriva persoanelor care au ocupat funcții cu atribuții de control în Aparatul Central al Statului, respectiv în cadrul Corpului de Control al Primului-Ministru, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, se va dispune clasarea, raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016, dar și cu privire la faptul că s-a împlinit termenul general de prescripție prevăzut de art. 122 lit. d) V.C.p.

În cauză, la data de 22 decembrie 2015, prin Ordonanța procurorului a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile de către experți contabili, expertiză care pînă la această dată nu a putut fi efectuată.

Avînd în vedere faptul că, în cauză se va dispune clasarea cauzei pentru cauze care împiedică tragerea la răspundere penală a suspecților, se va dispune renunțarea la efectuarea expertizei contabile, deoarece aceasta a rămas fără obiect. De asemenea, se va dispune restituirea sumei de 60.000 lei plătită de către Direcția Națională Anticorupție la data de 29 decembrie 2015, Corpului de Experți, cu titlu de plată în avans.Față de cele constatate: (…) DISPUN:

I. Clasarea cauzei privind pe: (urmează numele celor cinci, între care Ovidiu Mușetescu beneficiază de clasare întrucît a murit între timp – n.n.)

IV. Renunțarea la efectuarea expertizei contabile și restituirea sumei de 60.000 lei, plătită de către Direcția Națională Anticorupție cu titlu de avans către Biroul Corpului Experților, la data de 29 decembrie 2015.”

Așa cum dezvăluia Mihaela Iorga se renunță la expertiză și prin urmare se cer bani înapoi. De la Florian Bulmac am făcut rost și de documentul care e Ordonanța din 25 ianuarie 2018, prin care se respinge plîngerea la contestație. Din acest document am reținut două lucruri deosebit de importante:

1. Argumentarea clasării: „Așa cum s-a reținut în mod corect în motivarea ordonanței criticate, consumarea infracțiunii de abuz în serviciu care a făcut obiectul cauzei s-a realizat la data de 30.04.2012, dată la care s-a semnat contractul de privatizare și a produs rezultatul prevăzut în latura obiectivă a infracțiunii, prin nașterea obligațiilor care au afectat patrimoniul persoanei vătămate. Raportat la acest moment, în cauză s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale de 15 ani, astfel încît soluția de clasare este legală.”

2. Transformarea clasării într-un pretext de hăituire a Mihaelei Iorga: „Conduita procurorului de caz care a instrumentat dosarul în intervalul 17.01.2006-05.07.2017 nu poate fi analizată în acest cadru procesual, care se limitează exclusiv la verificarea legalității ordonanței de clasare, ci numai de către Inspecția Judiciară, care a fost sesizată de către conducerea Direcției Naționale Anticorupție pentru a verifica modul în care au fost efectuate cercetările în cauză.” Și cu asta Amin!

După Dosarul Microsoft, unui alt Dosar de răsunet al DNA i se pune cruce.

Urmează EADS!