EVZ: De ce anume ar trebui să aleagă un student să facă și master? La ce i-ar folosi astfel de studii?

– Anca Nedelcu: Pentru că sigur nu i-ar plăcea să locuiască într-o casă fără acoperiș! Masterul e o structură care se așază peste fundația asigurată de licență, pe care o completează și îi dă sens. Așa că a face un master este o opțiune firească a celui care a pornit un proiect academic și vrea să îl facă funcțional, să-l împlinească. Și aici nu e vorba doar de completare de cunoștințe. Studiile masterale sunt mai mult decât atât. Acestea reprezintă accesul la o comunitate de idei mai avansate, la un anumit mod de relaționare academică, la diverse oportunități de practică profesională. Schimbul de idei, dezbaterile, lecturile, comunitatea de colegi de la studiile masterale, diversitatea lor de experiențe reprezintă toate argumente viabile pentru a frecventa un astfel de program.

– Cum se alege masterul potrivit? De ce anume ar trebuie să țină cont?

– Poate nu la fel de dificilă ca alegerea unei facultăți, a unui program de licență, admiterea la master este evident o provocare. De exemplu, numai la Universitatea din București sunt 19 facultăți care livrează împreună 208 programe de master. Să fii unul dintre cei 2.500 de studenți admiși la master pe un loc bugetat la această Universitate, e probabil un vis al multor absolvenți de licență. Dar este evident că alegerea e dificilă, oferta e foarte bogată, uneori insuficient explicată și făcută cunoscută. Ca să alegi un master potrivit cred că trebuie să suprapui și să analizezi câteva elemente: unele țin de tine, candidatul la master, și vizează interesele, preocupările, pasiunile tale, iar altele de cunoașterea ofertei academice disponibile. Așadar, e necesară intersectarea unui efort de decantare a intereselor personale cu o părere cât se poate de informată asupra programului dorit, asupra facultății, universității.

– Cum ar putea să se analizeze un tânăr pentru a-și da seama ce master i se potrivește?

– În ceea ce privește cunoașterea intereselor și a propriului potențial, aș putea să recomand un fel de analiză de tip „SWOT personal” – puncte tari – puncte slabe – oportunități – amenințări, făcută cinstit, autentic. Asta înseamnă să te analizezi foarte bine, să te cunoști cu sinceritate, să vezi cum vrei să te dezvolți pe mai departe. Care sunt atuurile mele, interesele, ce mi-a plăcut la licență, zone conceptuale, tematici care m-au atras, ce profesori mi-au plăcut și mi-aș dori, poate, să-i văd mai departe sunt câțiva indicatori de luat în calcul. Apoi, apare întrebarea „De ce?” De ce vrea un student să se înscrie la master? Dacă își dorește, de exemplu, să se înscrie la doctorat, atunci ar fi bine să se îndrepte spre un master cu o dominantă de cercetare. Dacă are interese ce țin de practică, un program care profesionalizează într-o anumită zonă e binevenit.

– Cum ar putea un student să cunoască oferta academică?

– Referitor la cunoașterea ofertei academice, aș putea să-i spun unui potențial candidat doar atât: „Fă-ți cercetarea cum trebuie”! Află cât mai multe despre programul respectiv și despre instituția furnizoare. Folosește și intersectează surse multiple, nu doar site-ul facultății, ci și diferite alternative: informații de pe social-media, bloguri, de la colegi sau asociațiile studențești. Să citească nu doar titlul programului și să nu se lase fermecat de o denumire cu mare potențial de marketing academic, dar goală de conținut. Să caute programa cursurilor – căci poate doar o lectură de titluri de discipline nu e suficientă, trebuie să vadă ce fac sub etichetă. E de asemenea importantă studierea culturii universitare, analiza oportunităților de cercetare, programele de mobilitate Erasmus derulate, parteneriatele internaționale și, nu în ultimul rând, reputația furnizorului de programe. Încrederea pe care o inspiră reprezintă un indicator de luat în calcul. Așa că nu trebuie să se lase fermecat de un nume de universitate, dacă aceasta are programe slabe de master exact pe domeniul la care aspiră. Toate aceste lucruri, trebuie puse într-un fel de tabel care să faciliteze compararea ofertelor pe criteriile menționate. Tehnica ar putea să fie una de tip pâlnie – de la foarte multă informație, la decantarea, în final, a celei relevante și potrivită aspirațiilor candidatului.

– De ce nu ar trebui să se înscrie cineva la studii de master? Unii fac master doar pentru a da bine la CV?

– În mod evident, e îmbucurătoare situația în care cei care frecventează un program de master o fac pentru că vor să se dezvolte profesional și nu doar pentru palmares sau pentru că vor să stea în continuare în cămin. Participarea la aceste studii trebuie să fie o opțiune asumată, cântărită și nu doar o alegere făcută pentru că trebuie. Așa că la master nu ar trebui să se înscrie cei care nu au deloc timp, nu își doresc, nu simt nevoia unui alt nivel de dezvoltare, vor să bifeze superficial și formal o experiență.

– Cât de mult cântărește un master în fața angajatorului?

– Sigur că pentru un angajator e important ce știe să facă cineva și nu doar bucata de hârtie pe care scrie diplomă. Dar este evident că parcurgerea cu succes a acestei forme de studiu reprezintă o recomandare importantă, dă indicații despre potențialul cuiva. De exemplu, noi primim la facultate nenumărate solicitări de la angajatori, care ne roagă să le recomandăm absolvenți ai masterelor noastre. Deci, presupun că un master are greutate în ochii celor care angajează.

– Sunt multe mituri despre master. Cum se pot spulbera acestea?

– Faptul că sunt multe mituri despre master ar putea să fie chiar un mit. Dacă există aceste mituri, ele nu pot să fie dărâmate decât prin informare corectă, transparență. Și aici este clar că și lumea academică trebuie să învețe să transmită informații pe înțelesul tuturor, ușor accesibile, la îndemână.

– Ce i-ați sfătui pe cei care vor să facă câte 2-3 mastere?

– Dacă le fac concomitent, deși puțin probabil, să renunțe la unele și să se focalizeze pe ceea ce este relevant. Dacă parcurg succesiv aceste programe, le admir dorința de cunoaștere și poate mă gândesc că ar putea să insiste puțin în zona de cunoaștere a propriilor opțiuni și cea a eforturilor de stabilire clară a obiectivelor de dezvoltare personală. Oricum, le urez succes!

Te-ar putea interesa și: