Mărturia CUTREMURĂTOARE a unui co-inculpat din Dosarul Ferma Băneasa - Puiu Popoviciu

Mărturia CUTREMURĂTOARE a unui co-inculpat din Dosarul Ferma Băneasa - Puiu Popoviciu

Un co-inculpat din dosarul Ferma Băneasa – Puiu Popoviciu a povestit cu lux de amanunte prin ce a fost nevoit să treacă când a fost băgat la închisoare pe „prezumţia de vinovăţie”.

Mihai Ion Florin Luican a scris pe pagina personală de Facebook despre experienţele prin care a fost nevoit să treacă.

Acesta a povestit cum era nevoit să împingă vagoane şi să facă muncă necalificată, deoarece statul îi discriminează pe cei cu dosar penal.

„Mulţumesc tuturor pentru gândurile bune. Chiar şi pentru critici, atunci când le-aţi făcut. Ştiu că le-aţi făcut pentru adevăr, şi eu sunt juruit Adevărului şi Modestiei.

Ne puteți urmări și pe Google News

Din păcate, "Dosarul lui Popoviciu" a fost şi... dosarul meu...

Am trecut nevinovat prin 6 ani de chin şi muncă sub (şi chiar ne-)necalificată, câteodată la împins vagoane ad literăm, "mulţumită" prezumţiei de vinovăţie din România, care discriminează împotriva celor cu dosar penal, astfel încât să nu poată munci calificat (în meseria lor), pe motiv de linşaj mediatic şi declaraţii pe proprie răspundere că NU ai atare implicări penale... pe care nu le poţi da când altu-i adevărul, nu?

Am avut LUNGI perioade când nu am ştiut LA PROPRIU de unde să pun o pâine pe masă a două zi”, a scris Mihai Luican

UPDATE. Informații-BOMBĂ despre Puiu Popoviciu, condamnat DEFINITIV la 7 ani de închisoare. EXECUTAREA PEDEPSEI, INCERTĂ

Mihai Luican a mai povestit cum banii sunt o problemă foarte mare după tot scandalul acesta. El spune că dacă nu erau părinţii săi pentru a-l susţine material, nu ar fi avut cu ce să-şi hrănească familia.

„Am o mulţime de datorii... imense... şi taxe... şi popriri... sechestre şi altele...

Fără ajutorul zilnic din pensia bătrânilor mei părinţi nu aş fi reuşit să-mi hrănesc familia, şi plata facturilor m-a transformat într-unul dintre cei mai activi talciocari şi vânzători pe Olx şi Okazii, pe unde s-a dus TOT ce am agonisit vreodată”.

„Mi-a dat însă Dumnezeu putere, o familie unită şi o mâna de prieteni

inimoşi care din puţinul lor, nu m-au lăsat să mă prăbuşesc de tot la greu.

Acum trebuie să încerc cumva să depăşesc acest VIOL, aceşti 6 ani furaţi din viaţă mea, a fiului meu şi a părinţilor mei - care au fost siliţi să trăiască această înjosire stropită cu dispreţ dintr-o zvâcnire servilă a unui pix ce nu are nici o răspundere pentru vieţile pe care le poate strivi cu un simplu strănut.

Procurorul Nicolae Marin, dimpreună cu perechea de procurori Doru Ţuluş şi Claudia Roşu (vizaţi acum de anchetă LULUTEI din DNA pentru ilegalităţi) mi-a aruncat din vârful buzelor un "asta-i viaţă" şi a zâmbit crud când m-a aruncat în instanţa NEVINOVAT, că să zică şi Judecătorul "ce trebuie"...

Voi DOVEDI aceste afirmaţii PUBLIC că să JUDECĂM TOŢI"

Puiu Popoviciu, şapte ani de închisoare

Luican a mai scris că nu este mulţumit de rezultatul obţinut, dar va încerca să se descurce şi să-şi vadă de viaţă.

"Rezultatul de ieri al procesului nu mă mulţumeşte dar sunt silit să iau ce-mi lasă viaţă pe masă sau pe jos. Trebuie să adun cioburile şi să-mi văd de familie şi drum, cât mai am de ce să-mi văd.

În România deci, iată că poţi fi condamnat pe presupuneri, în lipsa faptei, fără probe, cu documente măsluite sau ascunse şi împotriva mai multor legi organice, speciale şi sentinţe judecătoreşti definitive CONTRARE demersului procurorilor.

Procurorul de caz (în Rechizitoriu) şi Judecătorul de fond (în sentinţa) au cercetat şi condamnat - citez - "în lipsa TUTUROR documentelor care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate pe timpul cercetării penale s-au stabilit următoarele", hotărând EI DOI din condei adevărurile care le conveneau, deşi TOATE actele erau acolo, răsfirate şi împrăştiate maliţios printre cele 170 de bibliorafturi ale urmariirii penale. Păi, cum, în lipsa.. când erau acolo?

Aşa cevaaa...

Sute de pagini cu tot cu greşeli au fost preluate din rechizitoriu şi copy-paşte în sentinţa...

Eu NU îl cunosc (din păcate) pe Popoviciu şi nici pe ceilalţi implicaţi în aportarea ulterioară a acestui teren care este PROPRIETATEA LEGALĂ a Agronomiei.

MAI ALES, nu am participat la nici o infracţiune. Terenul Agronomiei era - CU ACTE şi sentinţe judecătoreşti emise TOT DE MAGISTRAŢI - proprietatea PRIVATĂ a Agronomiei DINAINTE (ex-ante) de a fi retrocedate şi emise cele DOUĂ titluri de proprietate, dintre care culmea, unul (al doilea) a fost deja certificat de ALTĂ INSTANŢA definitiv şi irevocabil că fiind emis CU RESPECTAREA LEGII.

DEZVĂLUIRI BOMBĂ! Unde s-ar putea afla afaceristul Puiu Popoviciu. Robert Turcescu CONFIRMĂ

Toate apărările mele şi documentele găsite cu greu după 15 ani au fost respinse A PRIORI (că Patria) sau neluate în seama.

Era doar EVIDENT că adevărul este altul, acela dorit prin tema de proiect, nu???

Mai mult, o presupusă încălcare de către O COMISIE DE 13 care a votat în UNANIMITATE o retrocedare, nu se poate încheia în Justiţie doar prin cercetarea şi condamnarea a 3 dintre membri, fără măcar AUDIEREA celorlalţi 12, nu???

Mai mult, condamnarea pentru presupusă încălcare a unor prevederi dintr-o Hotărâre de Guvern, de către COMISIE, nu putea fi particularizată SELECTIV pentru 3 membri, şi abuzul în serviciu pe legislaţie secundară fusese dezincriminat de CCR, nu???

Dar drepturile în statul poliţienesc sunt UN LUX, vorba lu' tanti Prună ot Macovei.

Îmi este clar un lucru.

Ieri, ICCJ m-ar fi condamnat fără clipire, contrar tuturor acestor evidente juridice.

Pentru că asta a fost TEMA.

În ţară unde trăim lipsiţi de drepturi şi ADEVĂRUL poate fi escamotat fără nici o răspundere de către orice procuror sau judecător - purtător de pix şi/sau pistol - doar bunul Dumnezeu a mai putut opune TIMPUL, TEMEI.

Că să fiu clar, NU SUNT MULŢUMIT. Nu s-a făcut DREPTATE.

Doar am alunecat, norocos, afară din concasorul de destine.

Pentru asta am răbufnit şi mă mai gândesc încă ce am de făcut...

Prescripţia m-a salvat - deşi nu salvare căutăm, ci ADEVĂRUL, ACHITAREA.

Multe sunt de spus despre acastă malversaţiune, şi sper să am şi timp şi ocazii să explic pe îndelete şi pentru media, dacă va fi vreodată interesată de adevăr mai mult decât de senzaţional. Altfel, nu mai am timp de prostii.

Alea jacta est. Vae victis”, a mai scris Luican pe Facebook.